Durerea de umăr nu spune aceeași poveste la toate vârstele. La un tânăr care joacă handbal, ea vine de obicei dintr-un traumatism brusc, care destabilizează articulația. La un adult trecut de 40 de ani, aceeași durere ascunde mai des o uzură lentă a tendoanelor. Sunt două mecanisme complet diferite, cu tratamente diferite — iar confundarea lor cu „o întindere” sau „un curent” este exact motivul pentru care mulți pacienți ajung târziu la medic.
Prețul mobilității
Umărul este cea mai mobilă articulație a corpului, iar acest lucru are un cost. Capul osului brațului se sprijină într-o cavitate mică și puțin adâncă a omoplatului, fiind ținut pe loc de un ansamblu delicat: un inel de cartilaj numit labrum, capsula articulară, ligamentele și mușchii coafei rotatorilor. Când una dintre aceste structuri cedează, umărul își pierde alinierea sau forța. Ce anume cedează depinde, în mare parte, de vârstă și de mecanismul lezării.
Când umărul „iese din loc”
La persoanele tinere și active, mai ales la bărbați și la sportivii de contact, cel mai frecvent scenariu este dislocare umar — capul humeral iese, parțial sau complet, din cavitate. Prima luxație lasă adesea în urmă leziuni ale labrumului și ale ligamentelor, iar articulația rămâne vulnerabilă. Așa apare instabilitatea: senzația că umărul „fuge” în anumite poziții sau episoade repetate de dislocare.
Aici e o capcană de care mulți nu sunt conștienți. La tinerii activi, riscul ca umărul să se luxeze din nou după un prim episod tratat doar prin imobilizare este mare — datele din literatura de specialitate arată rate de recidivă care pot depăși jumătate dintre cazuri. „Am pățit-o o dată, o să am grijă” nu este, de aceea, o strategie sigură. Și un avertisment important: un umăr luxat se repune exclusiv medical, sub sedare sau anestezie. O manevră forțată, făcută de cineva neinstruit, poate leza nervi, vase de sânge sau os.
Când umărul se uzează
La celălalt capăt al spectrului stă tendonul. După 40 de ani, tendoanele coafei rotatorilor se degradează treptat, iar o ruptura tendoanelor coafei rotatorilor poate apărea fie printr-un traumatism, fie pur și simplu prin uzură — accelerată de fumat, diabet și mișcările repetate cu brațul deasupra capului. Simptomele tipice sunt durerea pe partea laterală a brațului, slăbiciunea la ridicare și, foarte caracteristic, durerile nocturne care te trezesc când te culci pe umărul afectat.
Diferența esențială față de o simplă inflamație: un tendon rupt complet nu se reface singur, iar o ruptură netratată tinde să se mărească în timp. Tendonul retractat se poate degenera până în punctul în care reparația devine dificilă. Vestea bună este că multe rupturi parțiale și degenerative răspund bine la tratament conservator — repaus, medicație antiinflamatoare pe termen scurt și, mai ales, kinetoterapie supravegheată.
Numitorul comun: diagnosticul corect, la timp
Deși cauzele sunt diferite, umărul instabil și umărul uzat au un lucru în comun: rezultatul depinde de cât de repede sunt evaluate. În ambele situații există o fereastră de oportunitate în care leziunea are cele mai bune șanse de reparare, iar amânarea o închide treptat. Nici o durere care persistă peste două-trei săptămâni, nu te lasă să dormi sau slăbește brațul nu ar trebui gestionată doar cu antiinflamatoare din farmacie.
Tocmai pentru că mecanismele sunt atât de diferite, evaluarea de către un medic ortoped de umar contează. Institutul Umărului este o clinică dedicată exclusiv patologiei umărului, fondată de Dr. Ion-Andrei Popescu — medic ortoped format integral în Germania și Franța, cu rutină susținută în artroscopia de umăr.
Principiul de bază rămâne același, indiferent de vârsta pacientului: tratezi corect doar ceea ce ai diagnosticat corect. Fie că umărul „iese din loc”, fie că doare surd de luni de zile, primul pas nu este operația, ci înțelegerea exactă a leziunii. Iar cel mai bun moment pentru a cere o părere de specialitate este înainte ca o problemă tratabilă să devină una cronică.
Sursa foto: pexels.com
Ultima modificare august 4, 2026 12:36 pm