Cum se trata masturbarea în 1900

Zodiacul Chinezesc. Ce zodie chinezească ești în funcție de anul nașterii

17.01.2011, 15:45.

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

„Nici ciuma, nici războiul, nici variola sau alte asemenea boli nu au dat rezultate atât de dezastruoase pentru omenire precum obiceiul periculos al masturbării”, credeau doctorii în anii 1800.
Din fericire, de atunci şi până acum s-au schimbat multe, altfel femeile ar fi avut clitorisul ars, iar bărbaţilor li s-ar fi cusut şi astăzi prepuţul pentru a împiedica masturbarea.

În antichitate, masturbarea era un gest sacru sau cel puţin normal, în funcţie de popor şi a rămas aşa până prin secolul XVII, când bonele obişnuiau să adoarmă bebeluşii băieţi prin masturbare.

Masturbarea, boală grea

Totul s-a schimbat în 1760, când a fost publicată prima lucrare „ştiinţifică” legată de pericolele masturbării. Doctorul elveţian Tissot a convins întreaga lume ca masturbarea este periculoasă. Câteva din problemele puse pe seama ei: scăderea memoriei, slăbirea vederii, reumatismul, guta, gonoreea, anorexia, schizofrenia şi câte şi mai câte.

Cu aşa o listă de efecte secundare era clar: masturbarea trebuia oprită cu orice preţ. Aşa s-au inventat pantalonii care nu îţi permiteau să atingi organele sexuale cu mâna în buzunar sau băncile care nu te lăsau să apropii picioarele. Fetele nu aveau voie să meargă pe bicicletă şi nici să călărească.

Dacă totuşi un tânăr era prins masturbându-se, era considerat grav bolnav – imensă povară pe umerii părinţilor. La început asemenea indivizi erau ca şi pierduţi, victime sigure ale bolilor mintale. Dar cum masturbarea era o boală atât de frecventă, a început căutarea unui leac.

Fulgii de porumb, tratament pentur masturbare

În primul rând, s-a mizat pe ajustarea dietei, eliminând carnea şi condimentele. Aşa a devenit faimos Dr. Kellog, care a inventat fără să vrea un produs foarte iubit de urmaşi – fulgii de porumb. Pe lângă dieta constând în acest aliment, Kellog îi mai sfătuia pe părinţi să lege mâinile copiilor sau le monteze centuri de castitate. Acestea includeau un tub sau o cuşcă metalică în care era introdus penisul, ca să nu poată fi atins.

Tot Kellog a început să recomande coaserea prepuţului la băieţi şi cauterizarea clitorisului la fete. În cazurile disperate se îndepărtau complet organele genitale prin operaţie. În cazurile mai uşoare se recomanda doar cămaşa de forţă.

La scurt timp s-a făcut remarcat şi reverendul Graham care a inventat faimoşii biscuiţi graham, alt leac împotriva masturbării. Cum toate acestea nu prea dădeau rezultate, oamenii s-au gândit să taie răul din rădăcină, aşa că în SUA a început moda circumciziei la nou-născuţi, metodă la care s-au adăugat şi ameninţări – cine se masturbează orbeşte, se alege cu păr pe mâini sau nu mai creşte deloc – devenite mituri care circulă şi astăzi.

Foto: Shutterstock