Festivalul George Enescu e gata de start, iar violonistul Alexandru Tomescu este unul dintre invitaţii principali. A adus muzica clasică mai aproape de oameni pentru că e de părere că nu sala de concerte este cea mai importantă, ci acea legătură specială care se formează între un muzician şi publicul său.
Ce concerte urmează să ai în cadrul Festivalului George Enescu de anul acesta?
Cu deosebită plăcere revin pe scena de concert a festivalului Enescu pe 17 septembrie, ca solist al Filarmonicii Regale din Liverpool, dirijată de Vasily Petrenko, cu una dintre lucrările mele preferate, concertul de Glazunov, şi pe 19 septembrie, ca prim violonist al cvartetului Ad Libitum, într-un program de recital spectaculos, cu cvartete de Bartok şi Ravel şi cvintetul cu pian de Elgar, unde o vom avea alături de noi pe pianista Alexandra Dariescu. De asemenea, voi lansa în cadrul festivalului CD-ul ENESCU EXPERIENCE ce cuprinde integrala lucrărilor pentru vioară şi pian de George Enescu, CD înregistrat împreună cu pianistul Eduard Kunz.
Ce înseamnă George Enescu pentru tine?
Festivalul George Enescu este fără îndoială cel mai important eveniment muzical din România şi unul dintre festivalurile mari ale lumii. Nu este un statut pe care să-l fi dobândit peste noapte; a fost nevoie de o muncă uriaşă pentru a construi un standard şi mai ales pentru a-l menţine, ediţie de ediţie. Gândiţi-va de asemenea că această adevărată performanţă a fost posibilă de-a lungul anilor extrem de imprevizibili ai tranziţiei României, în care niciodată bugetele pentru evenimente culturale nu erau sigure. Astăzi, o dată la doi ani, datorită Festivalului Enescu, România devine o destinaţie culturală pentru mulţi melomani din străinătate. Aici găsesc cele mai bune orchestre ale lumii, cu artişti de prima mâna, totul concentrat în doar câteva săptămâni.
Eşti implicat într-un proiect foarte frumos, refacerea casei memoriale a lui George Enescu de la Mihăileni şi transformarea ei într-un centru cultural…
Într-adevăr, este unul din proiectele mele de suflet. Totul a început cu o postare de pe Facebook care mi-a părut la prima vedere o păcăleală – cum să fie posibil ca în ziua de astăzi o casă a lui George Enescu să stea să se prăbuşească, uitată de toată lumea? Din păcate, era o poveste adevărată; pianista Raluca Stirbat de la Viena era cea care trăgea acest semnal de alarmă. Am decis imediat să mă implic, să fac cunoscută povestea acestei case cât mai multor oameni, şi, cu puţin noroc, să reuşesc să strâng fondurile necesare pentru restaurarea ei. A fost un proiect care a arătat că în interiorul breselei muzicienilor poate există solidaritate – numeroşi artişti români şi-au oferit sprijinul, pe lângă Raluca Stirbat, festivalul Sonoro, Remus Azoitei şi mulţi alţii. Turneul Stradivarius Enescu Experience de anul acesta a fost în întregime dedicat strângerii de fonduri pentru restaurarea casei de la Mihailieni şi transformarea ei într-un centru cultural internaţional. Am încercat să vedem mai departe de simplă acţiune de salvare a casei şi să reuşim să îi dăm o valoare importantă în primul rând pentru comunitatea locală. Este probabil ceea ce ar fi făcut Enescu – era un om de o deschidere şi o generozitate extraordinară; aş aminti doar că la casă să din Sinaia un nivel întreg era prevăzut cu camere pentru artişti, fiind deschise în permanentă pentru cei care doreau să lucreze, şi să creeze acolo. Aminteam mai devreme despre solidaritate – ea a depăşit sfera muzicienilor din clipă în care Fundaţia Pro Patrimonio şi Ordinul Arhitecţilor din România s-au alăturat acestui efort colectiv de salvare a casei. Dl Arh. Şerban Sturdza este un adevărat Don Quijote al zilelor noastre, el a fost cel care ne-a încurajat întotdeauna să continuăm, chiar atunci când totul părea o nebunie sau o fantezie. Eu îl consider un vizionar şi un model demn de urmat.
Deja locul a prins viaţă – festivalul Zilele Nordului a poposit acolo pentru un concert clasic, iar acum la sfârşit de august Fundaţia Remember Enescu, al cărei preşedinte sunt, organizează la casă lui Enescu din Mihăileni un masterclass dedicat studiului lucrărilor de George Enescu pentru vioara. Este o premieră şi sperăm să continuăm şi să dezvoltăm acest proiect în anii ce urmează.
Citeşte continuarea interviului în ediţia de septembrie a revistei Unica (din 25 august la chioşcurile de presă)!