O poveste adevărată a început să circule de ceva timp pe internet, aceasta arată puterea unui gest frumos, a unei fapte bune.
“Într-o noapte extrem de ploioasă acum mulți ani, un cuplu de bătrânei simpatici au intrat într-un hotel din Philadelphia pentru a se caza.
La recepție, un bărbat prietenos le-a explicat că în oraș sunt trei convenții și hotelul este plin, dar că o să-i cazeze în camera lui pentru că nu îi poate lăsa să plece așa uzi, la ora 1 noaptea să-și caute cazare. Recepționistul le-a spus că vor dormi într-o cameră simplă, fără prea multe dotări, dar camera este confortabilă și că va avea grijă ca cei doi să se simtă bine.
Cuplul a refuzat inițial, nu voiau să deranjeze, dar recepționistul a insistat spunând că oricum lucrează în tura de noapte, așa că nu va dormi în această noapte. Bătrânii, impresionați de bunătatea bărbatului au acceptat până la urmă.
A doua zi, la recepție, bătrânii își plăteau cazarea. Bătrânelul i-a spus recepționistului:
– Ești cel mai bun manager pe care l-am văzut. Ar trebui să conduci cel mai bun hotel din New York. Poate, într-o zi o să construiesc un hotel pentru tine.
Recepționistul s-a uitat la ei cu blândețe și le-a zâmbit.
Pe măsură ce părăseau hotelul, cei doi bătrânei discutau altrusimul bărbatului și de faptul că oameni ca el nu prea mai întâlnești în zilele noastre.
După doi ani, recepționistul primește o scrisoare de la bătrân rugându-l să treacă prin New York. În plic erau și bilete de avion dus – întors.
Bărbatul a decis să meargă, biletele erau deka plătite. Nu i-ar fi stricat o vacanță la New York.
Bătrânelul l-a așteptat și i-a strâns mâna la aeroport. A chemat taxiul și au mers împreună în centrul orașului. Aici pe Fifth Avenue i-a arătat tânărului o clădire înaltă, frumoasă și luxoasă.
– Uite, am construit hotelul pe care să-l conduci!
– Glumiți, nu-i așa? – i-a spus recepționistul.
– Te asigur că nu e cazul, i-a zâmbit bătrânelul.
Bătrânelul era William Waldorf Astor și hotelul este faimosul Hotelul Waldorf – Astoria. Recepționistul a devenit managerul George C. Bold.”