De stres nici ca-mi pasa…

.

Foarte multe boli au drept cauza stresul, si pentru o buna reucuperare ti se recomanda: „nu te stresa!”. Usor de zis… Fiindca singurul mod de a nu te stresa este sa nu te stresezi.

Merci! Chiar si efortul de a nu te mai stresa poate fi stresant… Te-am obosit deja? Sper ca nu, fiindca ideea e sa ne relaxam impreuna si sa vedem cum e cu stresul, ca sa-l fentam mai usor data viitoare cand ne incearca.

Un om urca in fiecare zi o scara lunga. Una dintre trepte lipsea, dar omul nici nu parea sa observe. Dupa un timp, a disparut si o a doua treapta. Omul urca fara probleme. Curios, cineva s-a gandit sa scoata si o a treia, sa vada ce se intampla. Omul nostru s-a impiedicat, a cazut si a murit. Trei trepte a fost prea mult.

Morala? Pana la un punct putem sa facem fata sicanelor si tensiunilor de tot felul. Corpul are tendinta sa-si pastreze „starea de calm” in fata factorilor externi perturbatori. Atata cat poate. Dupa care ar trebui sa intervenim si, ori il scoatem in afara razei de actiune a respectivilor factori, ori il invatam sa se adapteze la ei. Cat mai repede!

Cum actioneaza


O explicatie pertinenta si foarte plastic prezentata am vazut in „What the -beep- do we know”, un  film documentar indraznet care pune la bataie cunostintele mai multor oameni de stiinta. Intr-o animatie draguta, celulele corpului sunt ca niste entitati vesele si rotunjoare.

Stresul, provocat de un „gand nociv” ca un fel de scurt-circuit de-a lungul retelei neuronale, produce o reactie in creier. Acesta da o comanda in urma careia sunt produse niste peptide care cad ca o ploaie de sageti peste bietele celule, ranindu-le. Imaginea e atat de sugestiva incat mi-am promis sa nu ma mai enervez sau stresez prea curand. Plus ca, cu cat stresul era de mai lunga durata, cu atat nocivitatea lui crestea. Exponential!
Binele sau raul sunt relative

Stresul s-a impartit in doua, acel asa-zis bun (eustres), generat de casatorie, nasterea unui copil sau un succes neasteptat, si asa-zis rau (distres), dat de pierderea locului de munca, divort sau moartea cuiva drag. Din pacate, pentru corp, e acelasi lucru. Reactiile bio-chimice sunt acelasi, chiar daca cauza e diferita. N-ai auzit de castigatorul la loto care a facut infarct de bucurie ca a castigat lozul cel mare?

Vestea buna e ca totusi nimic nu te poate stresa automat. Mai ales daca vine vorba de stresuri marunte, de fiecare zi, gen trafic groaznic, sef enervant sau copil obraznic. Ceea ce pe unii i-ar stresa, pe tine te-ar putea lasa rece, daca esti o fire mai stapanita si mai echilibrata. Dar atentie! Nu e vorba de a „inghiti”stresul ca pe urma sa te „macini” pe dinauntru. Ci chiar de acea detasare olimpiana pe aripire careia sa planezi pe desupra valurilor vietii. 

Romanul s-a nascut poet


Si nu numai. Am puta profita de mostenirea noastra genetica ca natie. Multi s-ar putea sa ma contrazica, dar eu cred cu tarie ca detinem, ca popor, o adaptabilitate mai mare si o rezistenta mai buna la stres. Tocmai fiindca am trecut prin multe si suntem patiti! Daca nu ne putem lauda cu perfectionismul nemtesc sau calmul englezesc, putem totusi sa ne bazam pe metoda romaneasca infailibila: „Haz de necaz”. Si nu e putin lucru!

Intuitiv, ai nostri au ajuns la concluzia pentru care psihanalistii ti-ar lua bani buni, in multe ore de terapie: pune in locul stresului, gandurilor sau starii apasatoare o stare buna, vesela, optimista. Cum? La vointa. Nimeni nu hataraste in locul tau la ce sa te gandesti sau ce stare sa ai. Pare greu? Aminteste-ti si evoca cu putere o stare buna, cand ai fost indragostita, de exemplu. Asa-i stresurile marunte treceau pe langa tine ca apa pe langa pana gastii?

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Citeşte continuarea pe pagina următoare: 1 2

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton