Mai vine Moș Crăciun anul acesta?

De Amalia Enache, pe
Mai vine Moș Crăciun anul acesta? Anul trecut pe vremea asta, nici nu intuiam ce ne așteaptă. Dorul de normalitate merge mână în mână cu dorul de sărbători în familie. Așa că este normal să ne punem semne de întrebare despre cum ne vom petrece acest Crăciun mai… special.

Nu mi-am pus niciodată problema ca fetița mea să nu aibă parte de Moș Crăciun! Acela „clasic”, bătrânelul cumsecade care trăiește la Polul Nord, vine cu sania trasă de reni și le aduce cadouri copiilor. Fără condiționări! Nu le aduce daruri numai copiilor cuminți, ci copiilor.

„Cumințenia” copilului meu nu o obțin prin amenințări că nu mai vine Moșul

O consider parte din educația de care suntem noi, părinții ei, responsabili, nu Moș Crăciun, Bau-bau, alți oameni („ce zic alți oameni??!”) sau îngerașul care vede de sus ce nu face copilul bine. Nu avem terți și forțe exterioare între noi, sunt limite și lucruri care se fac sau nu pentru că e bine sau nu, pentru că e civilizat sau nu, pentru că e politicos sau nu. Așadar Moșul care vine la noi vine cu bucurie, pentru simplul fapt că iubește copiii și vrea să le facă surprize. Moșul e bun, generos, blând, ceea ce e important să fim și noi.

Citește și: Monica Jitariuc: Cărți pe care să le citești iarna aceasta

Nu-mi fac griji nici pentru momentul în care nu va mai putea fi posibilă această fantezie, pentru că va fi o altă etapă, pur și simplu. Acum Alma e la vârsta la care are nevoie tocmai de fantezie, de povești, de zâne, de tot ce ține de fantastic, de imaginație liberă, iar când va depăși această vârstă vom trece cât de blând cu putință în următoarea, mai realistă.

Am auzit îngrijorări despre trauma suferită de copii când află adevărul

Eu pur și simplu o consider o grijă exagerată. Și eu am plâns mult când i-am prins pe părinții mei împodobind bradul într-o noapte de Ajun. Am fost dezamăgită, știam că ei nu mint niciodată, dar categoric nu e o traumă în viața mea, ci ceva ce am reușit să înțeleg. Și fericirea din toți anii de dinainte când Moșul exista e o amintire la care n-aș putea să renunț în ruptul capului!

Eu nu îl vedeam niciodată pe Moș Crăciun când eram mică. Venea tot timpul pe furiș la noi, când eu dormeam și lăsa întreg bradul de Crăciun. Era principala minune în copilăria mea din comunism, cu luminițe, staniol pe niște bomboane făcute doar din zahăr, cu globu­rile pe care le știam din anul precedent și cu artificii. Nu cadourile erau minunea mea de Crăciun, ci bradul acela colorat, luminos, fabulos!

Cadourile nu erau cerute, nu ne întrebau pe noi părinții ce ne dorim și oricum nu prea aveam la ce să visăm. Lumea nu abunda pe atunci de jucării. Mai ales într-un sat de munte, unde am crescut eu, cu singurul magazin o Alimentară unde din când în când venea ulei și făină. Așa că primeam haine strict necesare, pijamale, penare, cărți de colorat, de povești, o portocală.

Citește și: Despre așteptările și realitatea vieții de mamă

Pe fiica mea, care crește în alte vremuri, o întreb ce își dorește. Anul trecut, la 3 ani, cele mai mari dorințe ale ei au fost o agrafă aurie și o suzetă pentru bebelușii ei de jucărie, tot aurie. Copiii din generația aceasta, din familii cu trai mediu și peste, nu mai trebuie să aștepte Crăciunul pentru jucării mult visate. Au parte în tot anul dinainte de la noi, părinții, de cam tot ce își doresc. Mă gândesc ca eu totuși să-i las Moșului ceva ce doar el poate să făurească și să aducă, dar asta înseamnă să-mi „subminez” puțin din imaginea de mamă atotputernică. Glumesc!

„La restul întrebărilor firești ale Almei, răspunsurile sunt cele care țin de realitate”

Până acum și la Alma Moșul a venit pe furiș, nu l-a întâlnit. Despre cel de la grădiniță sau cei de prin magazine știa că sunt ajutoare ale Moșului cel magic, oameni costumați ca el, care aduc din darurile de dinain­tea Crăciunului propriu-zis, ca o pre­gă­tire pentru Moșul adevărat. Acum, dată fiind pandemia, e clar că nu vom avea parte de vreun Moș Crăciun străin de familie care să intre în casă. Cel mai probabil ne rămâne să ne imaginăm când și cum s-a furișat cu darurile. Probabil că dispar și din Moșii prea numeroși de prin oraș din anii precedenți.

În afară de Moș Crăciun și de lumea din povești, la restul întrebărilor firești ale Almei, răspunsurile sunt cele care țin de realitate. Copiii apar din dragostea unei mame și a unui tată, se nasc natural sau prin cezariană. Oamenii îmbătrânesc și apoi mor, adică nu-i mai putem vedea în lumea aceasta, dar putem să ne gândim la ei. Dorul de ei e firesc, suferința e inevitabilă, parte din viață.

Citește și: Când mamele vor fi bine, societatea va fi bine

Barza e o pasăre superbă, dar n-are nicio treabă cu bebelușii, pe care categoric îi nasc mamele lor.

Dumnezeu ne iubește și ne înțelege chiar și în momentele în care nu suntem perfecți. Nu ne pedepsește, dar e important să nu-l întristăm încălcându-i regulile, cele 10 porunci. Așa cum e important să nu facem niciun rău nimănui. E important să nu facem pe nimeni să sufere, nu doar pe Dumnezeu.

Crăciun fericit și să nu uităm că e sărbătoarea Nașterii Domnului, Moș Crăciun doar contribuie la atmosferă!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!