Oamenii pe care îi întâlnim zilnic lasă, fiecare o amprentă asupra vieții noastre. De la fiecare putem învăța, de la fiecare putem să rămânem cu ceva.Citește și Un băiețel a făcut un schimb cu o fetiță. Morala poveștii lor se aplică și în dragosteO femeie a povestit pe o rețea socială cum o fetiță de șase ani i-a schimbat perspectiva asupra vieții.“La mijlocul toamnei trecute plecasem la Constanța să o văd pe mama care era în spital. Era grav bolnavă și am venit într-un suflet. Medicii mi-au spus că nu mai au cum să o ajute și e doar o chestiune de zile.Măcinată de gânduri și depresie, m-am refugiat pe plaja de lângă blocul unde am copilărit. Mi-am întins un pled și priveam marea.Nu a trecut mult timp până ce lângă mine s-a așezat o fetiță cam la șase ani. M-a salutat și a început să se joace în nisip. Am încercat să o ignor, dar ea a început să vorbească.- Construiesc!- Văd. Ce construiești? am întrebat-o neinteresată.- Nu știu. Îmi place să simt nisipul printre degete.- Da, e plăcut – și am început să mă descalț să simt și eu nisipul pe picioare.Un pescăruș a aterizat lângă noi.- Bucuria!- Poftim?- Mama zice că pescărușii ne aduc bucuria.Pescărușul n-a stat mult și și-a luat zborul.- La revedere, bucurie! – i-a transmis fetița.Mi-am spus: bine ai venit, calamitate și m-am ridicat să plec. Fetița a venit după mine.- Cum te cheamă?- Roxana Petrescu.- Pe mine mă cheamă Camelia și am șase ani.- Bună, Camelia!A râs și mi-a spus că sunt amuzantă. Eram posomorâtă. A strigat după mine să mai vin și mâine, să avem o zi frumoasă.Citește și O fetiță a trebui să-și cheme la școală mama. Motivul? Un desenZilele ce au urmat au fost dificile. Mama se simțea foarte rău. După ce m-am întors de la spital am ieșit la o plimbare pe plajă, pe seară, când am revăzut-o pe fetița cu ochi albaștri pe nume Camelia.- Bună ziua, doamna Petrescu. Vreți să vă jucați?- Ce vrei să ne jucăm? – i-am răspuns cu jumătate de gură.- Nu știu. Alege tu.- Pantomimă?- Nu știu ce e aia – a bufnit-o râsul.- Auzi, dar tu unde stai?- Uite, acolo – mi-a arătat un bloc de lângă cel în care stăteam eu.- Și la ce școală mergi?- Nu merg la școală. Mama zice că suntem în vacanță.Am plecat spre casă. Camelia mi-a spus că a fost o zi frumoasă. I-am zâmbit sincer. Mă simțeam mai bine.Trei săptămâni mai târziu, căzusem în depresie destul de rău, aveam un atac de panică și am fugit spre plajă. Camelia și mama ei erau și ele pe plajă. Camelia a venit în fugă spre mine.- Te rog, vreau să fiu singură – i-am zis.- De ce?- Pentru că a murit mama – am țipat.- Oh, atunci e o zi proastă.- Da, și era a fost la fel și mâine o să fie iar. Pleacă!- Te-a durut?- Ce să doară?- Când a murit?- Da, normal că a durut – i-am spus răspicat și am fugit.Cam la o lună după moartea mamei, mă plimbam iar pe plajă. Am căutat-o cu privirea pe Camelia. Mă simțeam vinovată și mi-era rușine pentru ieșirea mea.Am zărit-o pe mama ei plimbându-se pe plajă, am mers la ea și m-am prezentat în caz că nu mă mai recunoștea.- Ah, doamna Petrescu. Camelia vorbea mereu de dumneavoastră. Dacă v-a deranjat vă rog să mă scuzați.- Deloc, e un copil frumos. Unde e?- Camelia a murit săptămâna trecută. Avea leucemie. Cred că nu v-a spus.Mi s-a tăita respirația când mi-a spus.- A lăsat ceva pentru dumneavoastră. Mă duc să aduc.Am așteptat-o să se întoarcă. Mi-a adus un plic colorat pe care scria “Doamna P” de tipar, înăuntru era un desen pe o foaie A4. O plajă galbenă, marea albastră și o pasăre maro. Sub desen scria: Un pescăruș să-ți aducă bucuria.M-a bufbnit plânsul și am luat-o în brațe.- Îmi pare rău, îmi pare rău – am zis.Desenul ei stă atârnat în biroul meu pentru a-mi aduce aminte de dragostea sinceră oferită de copila cu ochi albaștri.”Sursa foto 123rf