Numele Ștefan are o semnificație deosebită în tradiția românească și este legat de unul dintre cei mai mari apostoli ai lui Iisus. A treia zi de Crăciun este praznic mare și mii de rămâni îl sărbătoresc pe Sfântul Ștefan.
Numele Ștefan, numele unui mare apostol și numele unui sfânt îndrăgit pe meleagurile noastre, este purtat de români din primele secole creștine. Ștefan sau Ștefania sunt nume foarte populare și sunt purtate de peste 400.000 de români, dintre care peste 300.000 fiind bărbați.
Numele Ștefan și originea lui greacă
Numele Ştefan vine de la termenul grecesc ”Stephanos” care înseamnă „coroană”, „ghirlandă” sau „cunună” cu care erau încununaţi învingătorii. Sfântul Ștefan, fiind primul martir și totodată un învingător întru credință, este numit adesea de preoți ”cel încununat de Dumnezeu”.
În viziunea religioasă, Sfântul Ștefan poartă coroana bunătății, a credinței și a dragostei față de cei nevoiași, coroană care este adesea pictată în icoane sub formă de aură. Prin sacrificiul său, prin curajul său de a ține piept denigratorilor care au încercat să îl îndepărteze de credința lui întru Iisus, Sfântul Ștefan a fost încununat de Dumnezeu cu lumină.
Apostolul Ștefan a fost primul martir creștin, el fiind condamnat la moarte prin delapidare la numai 35 de ani, deoarece propovăduia învățăturile lui Iisus Hristos. Tânărul apostol a fost ucis, se pare, în jurul anului 33 după Hristos.
Este un nume vechi, foarte popular în Grecia antică și păstrat de-a lungul veacurilor de numeroși nobili, regi sau înalți prelați creștini. Cel puțin nouă papi au purtat numele de Ștefan de-a lungul veacurilor.
Numele Ștefan era asociat cu înțelepciunea, noblețea, cu bunătatea și cu generozitatea sufletească. Totodată, este asociat cu un caracter vizionar, care propovăduiește pacea și luptă pentru înțelegere și compasiune.
Asemeni Apostolului Ștefan sau domnitorului Ștefan cel Mare, acest nume mai este asociat cu tăria de caracter, curajul și credința.