Bunătatea și altruismul nu sunt calitățile oricui, dar cine le are primește recompense mai valoroase decât banii. Mulțumirea și recunoștința sunt mai prețioase ca diamantele. Un cuplu de vârsta a doua a înțeles asta după un concediu la mare.
”Nouă nu ne plac autorstrăzile, așa că, pe drumul către cazarea noastră de la mare, eu și soțul meu am decis să o luăm pe un drum mai puțin umblat, ce trecea printr-un orășel drăguț.
Eram în mașină, așteptam să se schimbe culoarea semaforului când am văzut, în grădina unei clădiri, o femeie bătrână se odihnea pe un scaun vechi. Ochii ei mă priveau cu interes și parcă mă rugau să vin la ea.
Semaforul a arătat culoarea verde când i-am spus soțului meu să parcheze mașina.
Ne-am dat jos din mașină și am mers către clădirea cu două etaje unde văzusem bătrâna. Soțul meu a protestat căci nu cunoaștem pe nimeni de aici, de ce am oprit. L-am convins, cu blândețe că am simțit că trebuie să oprim.
Femeia era tot acolo. Când ne-a văzut, și-a luat bastonul, s-a ridicat și ne-a spus:
– Mă bucur că ați oprit. M-am rugat să opriți. Aveți câteva minute să vorbim?
Ne-am așezat la umbră.
– În fiecare zi trec oameni pe aici, mai ales pe timpul verii. Se uită și merg mai departe, dar voi m-ați văzut pe mine, Margareta și ați oprit. Unii oameni cred despre bătrâni că sunt senili, adevărul este că ne simțim cam singuri.
Femeia avea o camee superbă pe cămașa înflorată. O tot atingea, de parcă era în căutarea unei alinări.
Page: 1 2