Mama este cel mai sfânt lucru de pe lume, iar sacrificiile de care este capabilă pentru copilul ei o face să fie persoana cea mai adorată. Povestea unui copil sărman pentru viața căruia mama lui s-a zbătut până în momentul în care a închis ochii este una dintre cele mai emoționante și bune dovezi în acest sens.”Povestea începe când eu eram copil. Eram singurul fiul într-o familie foarte săracă. Nu prea aveam ce să mâncăm, iar de multe ori, când se făcea ora mesei, mama îmi dădea porția ei de orez. În timp ce îmi punea orezul ei în farfurie, spunea: ”Mănâncă acest orez, fiule. Nu îmi este foame”.Era prima minciună a mamei.Când m-am făcut mai măricel, mama mea cea perseverentă a renunțat la timpul ei liber pentru a merge la pescuit, la un râu în apropierea casei noastre. Spera că datorită peștelui pe care îl va prinde, eu voi beneficia de nutrienții de care am nevoie pentru o bună creștere. Când se întorcea de la pescuit, făcea supă de pește, ca să-mi crească pofta de mâncare. Cât eu mâncam supa, mama stătea lângă mine și mânca ce mai rămânea pe oase. Mi s-a înmuiat inima când am vedeam. Am vrut să-i dau cealaltă bucată de pește, însă ea a refuzat: ”Mănâncă-l tu, fiule. Nu prea îmi place peștele”.Era a doua minciună a mamei.În școala generală, pentru a-mi plăti studiile, mama a mers la o fabrică pentru a aduce cutii uzate de chibrituri. Astfel făcea rost de bani pentru a-mi plăti școlarizarea. Când a venit iarna, mama mea stătea trează până târziu, cu o lumânare aprinsă: încă lucra la cutiile de chibrit. I-am spus: ”Mamă, mergi la culcare, este târziu, iar mâine trebuie să te duci la serviciu”. Mama mi-a zâmbit și mi-a spus: ”Mergi la culcare, dragul meu. Nu sunt obosită”.Citește și: A primit un cadou ciudat de la mama ei. Căsnicia ei a depins de acest cadouEra a treia minciună a mamei.Când am terminat școala, mama a cerut o învoire de la serviciu, pentru a fi alături de mine. Era foarte cald afară și soarele abia răsărise. Însă mama mea cea puternică a stat și m-a așteptat în arșița soarelui multe ore. Când clopoțelul a sunat de ieșire, mama m-a întâmpinat zâmbitoare și mi-a turnat într-un pahar ceaiul pe care îl făcuse dimineață și îl păstrase la rece. Ceaiul era foarte bun, dar nu la fel de bun ca dragostea mamei mele. Am văzut-o că transpirase mult și i-am întins paharul meu mamei mele, rugând-o să bea din el: ”Bea tu, fiule. Mie nu-mi este sete”.Era a patra minciună a mamei.După ce tatăl meu a murit, bolnav fiind de multă vreme, biata mama a trebuit să se descurce de una singură pentru a mă crește. Viața noastră devenise tot mai grea. Văzând că nu ne descurcăm deloc, un unchi îndepărtat s-a oferit să ne ajute. Iar vecinii noștri, văzând cât de rău o ducem, o sfătuiau pe mama să se recăsătorească. Dar mama, care era atât de încăpățânată, nu ținea cont de aceste sfaturi. Spunea: ”Nu am nevoie de dragoste”.Era cea de-a cincea minciună a mamei.Când mi-am terminat studiile și mi-am găsit serviciu, a venit și vremea ca mama mea să iasă la pensie. Dar nu a vrut. Îi făcea plăcere să meargă la piață în fiecare dimineață cu marfa, pentru că banii obținuți o ajutau să-și cumpere cele necesare de zi cu zi. Îi trimiteam și eu bani, pentru a o ajuta să acopere costurile, însă în încăpățânarea ei, nu îmi accepta banii și mi-i trimitea înapoi. ”Am destui bani, dragul meu”, spunea ea.Era cea de-a șasea minciună a mamei.După facultate, am urmat cursurile de Master. Am absolvit, am obținut diploma: a fost o bursă oferită de o companie, printr-un program desfășurat în colaborare cu o faimoasă universitate din America. M-am angajat, în sfârșit, în cadrul companiei, pe un salariu bun, și aveam de gând să o iau și pe mama în America, pentru a trăi alături de mine. Dar mama mea nu a vrut să mă deranjeze și mi-a spus: ”Nu sunt obișnuită cu asta”Era a șaptea minciună a mamei.La bătrânețe, mama s-a îmbolnăvit de cancer și a fost transportată la spital. Chiar dacă locuiam la mii de kilometri distanță și ne despărțea un ocean, m-am întors acasă, să o văd. Stătea întinsă în pat, după o operație grea. Mă privea sfârșită și încerca să îmi zâmbească, deși, din cauza bolii, abia putea să facă asta. Mă uitam la ea și lacrimile îmi șiroiau pe față. Îmi frângea inima, iar mama, cu ultimile puteri, mi-a spus: ”Nu plânge, dragul meu. Nu mă doare nimic”.Citește și: 3 moduri în care mama ta și-a influențat sănătateaEra a opta minciună a mamei.După ce mi-a spus cea de-a opta minciună, a închis ochii pentru totdeauna.”Foto: 123rf.com