Sângerarea gingiilor în timpul periajului, respirația neplăcută sau sensibilitatea gingivală sunt simptome pe care multe persoane ajung să le considere normale. În realitate, ele pot indica existența unei inflamații care, dacă nu este tratată, poate evolua și poate afecta structurile care susțin dinții.Una dintre cele mai frecvente afecțiuni este gingivita, o inflamație provocată în principal de acumularea plăcii bacteriene. În această etapă, problema este de obicei reversibilă dacă sunt îndepărtați factorii care întrețin inflamația și este restabilită o igienă orală corectă.Atunci când procesul avansează către țesuturile profunde, însă, poate apărea parodontita, cunoscută în limbajul uzual drept parodontoză.
De la gingii inflamate la afectarea osului
Boala parodontală nu afectează doar gingia vizibilă din jurul dintelui. În formele avansate, inflamația poate implica ligamentele care susțin dintele și osul alveolar.
Pe măsură ce boala evoluează, între gingie și dinte se pot forma pungi parodontale în care bacteriile se acumulează mai ușor. Procesul inflamator poate determina retragerea gingiilor și pierderea progresivă a osului care menține dintele stabil.
Printre semnele care ar trebui să determine o evaluare stomatologică se numără:
- sângerarea frecventă a gingiilor;
- gingii roșii, inflamate sau sensibile;
- retragerea gingiilor și aparenta „alungire” a dinților;
- respirația neplăcută persistentă;
- sensibilitatea dentară;
- apariția spațiilor între dinți;
- mobilitatea dentară.
Parodontita poate evolua și cu simptome discrete, motiv pentru care controalele periodice sunt importante chiar și atunci când nu există durere.
De ce infecția nu trebuie ignorată
Durerea este adesea considerată principalul semnal de alarmă al unei probleme dentare. În cazul bolii parodontale, însă, afectarea poate avansa mult timp fără o durere intensă.
Netratată, inflamația poate duce la pierderea progresivă a țesuturilor care susțin dintele. În formele severe, dinții își pot pierde stabilitatea și pot deveni mobili, iar uneori păstrarea lor nu mai este posibilă.
De aceea, obiectivul tratamentelor pentru parodontită este controlul infecției, reducerea inflamației și limitarea procesului de distrucție a țesuturilor de susținere.
În funcție de stadiul bolii, tratamentul poate include igienizare profesională, curățarea profundă a zonelor afectate, decontaminarea pungilor parodontale și monitorizarea periodică a sănătății gingiilor. În anumite situații pot fi recomandate proceduri suplimentare, stabilite în urma evaluării medicului.
Parodontoza poate fi prevenită?
În multe cazuri, riscul poate fi redus printr-o combinație de igienă corectă și monitorizare periodică.
Periajul efectuat de două ori pe zi trebuie completat cu igienizarea spațiilor dintre dinți, unde periuța obișnuită nu ajunge eficient. Detartrajul și igienizarea profesională ajută la îndepărtarea tartrului, care nu poate fi eliminat prin periaj acasă.
Fumatul reprezintă, de asemenea, un factor important de risc pentru apariția și progresia bolii parodontale și poate influența răspunsul țesuturilor la tratament.
Persoanele care au fost deja diagnosticate cu parodontită au nevoie, de regulă, de monitorizare pe termen lung. Controlul bolii nu se încheie odată cu tratamentul inițial, ci presupune menținerea rezultatelor prin igienă riguroasă și consultații periodice.
Când este momentul pentru un consult?
Sângerarea gingiilor care se repetă, retracția gingivală, mobilitatea dinților sau respirația neplăcută persistentă nu ar trebui ignorate. Cu cât afecțiunea este identificată mai devreme, cu atât există mai multe posibilități de a controla evoluția ei și de a proteja țesuturile care susțin dinții.
Evaluarea parodontală permite medicului să stabilească stadiul afecțiunii și tratamentul necesar. Pentru cei care vor să își facă o idee despre costurile diferitelor investigații și proceduri stomatologice, pot fi consultate și tarifele tratamentelor stomatologice înaintea programării.
Parodontoza nu este doar o problemă a gingiilor și nici o consecință inevitabilă a înaintării în vârstă. Este o afecțiune care trebuie diagnosticată și controlată, iar intervenția la timp poate face diferența între menținerea dinților naturali și pierderea progresivă a suportului lor.
Ultima modificare septembrie 24, 2026 1:15 pm