Eugen Cristea și Cristina Deleanu au făcut din iubirea lor un scut cu care s-au apărat în momentele grele. Au încercat să nu își piardă niciodată zâmbetul de pe buze, chiar dacă au avut multe deziluzii.

Cu umorul ce îl caracterizează, cunoscutul actor ne-a mărturisit că și-ar fi văzut soția îmbrăcată la Unica Urban Party ca pe Carmen Iohannis, cu o fustă scurtă deasupra genunchilor, pentru că are niște picioare superbe, dar s-a întâmplat ca ea să nu aibă o astfel de vestimentație. "Mi-aș fi dorit din tot sufletul, am discutat mult aseară, voiam să fac o trimitere la ceea ceea ce este denumită Prima Doamnă. Aș fi vrut să o îmbrac cu un fel de tunică, bluză și o fustă scurtă, adică deasupra genunchilor. Nu din alt motiv, dar ea, și la vârsa asta are niște picioare absolut superbe. Lucru recunoscut de toată lumea. Din păcate, nu are așa ceva. În general, ea poartă rochii lungi, până aproape de pământ, așa că treaba nu ne-a ieșit. Voiam ca la această ținută să asortez o floare sau o pălăriuță, câteva cărți de engleză, însoțite de un catalog. Asta ar fi fost ideea".

În liceu a avut și prima formație. "O altă amintire la care țin foarte mult este că în liceu am făcut prima mea formație de muzică pop. Foarte puțină lume știe, formație cu care am susținut programul balului de absolvire. Am cântat patru- cinci ore. Aveam un repertoriu care se purta atunci, începând de la Beatles, Rolling Stones etc".

Uneori, cei doi mari actori au avut și probleme cu banii. "Lucrul acesta s-a întâmplat imediat după Revoluție, când am rămas amândoi într-o pană de bani., destul de dură, nu îmi aduc aminte de ce. Ceva rău s-a întâmplat. A fost nevoită să vândă un ceas extraordinar, care aparținuse tatălui ei. Am mai supraviețuit o lună două din acei bani. În rest nu am avut probleme, pentru că suntem amândoi doi oameni foarte chibzuiți. Ne întindem exact cât ne este plapuma. Suntem modești, cinstiți"

Eugen Cristea s-a îndrăgostit la prima vedere de Cristina Deleanu. "Din punctul meu de vedere, așa aș numi-o. Eu aveam 12 ani, ea 23. Am văzut-o pe scena Teatrului Național din Iași. La vârsta aceea, când descopeream lumea încet, am văzut-o în două spectacole. Cum judecam la vârsta aia mi-am spus că nu se poate să fie pe scenă o actriță din Franța, dar vorbea bine românește. Ea se încadra acelui gen foarte la modă atunci, Jean Moreau, Claudia Cardinale, acea frumusețe ușor rece, dar cuceritoare. Am revăzut-o în 1989, la un interval de foarte mulți ani, la Muzica, alături de Ioan Caramitru, și s-a terminat lucrarea".