„Make love, not war” se poate schimba un pic în contextul relaţiilor de cuplu. Un pic de „war” face uneori love-ul mai bun. Nu oricum, ci cu cap
Psihologii spun că cearta e un barometru al sănătăţii şi sincerităţii în orice relaţie. Dacă nu ai nimic de împărţit cu nimeni înseamnă că nici nu oferi prea mult. Cearta e favorabilă: cum altfel să „dai afară“ reziduurile psihologice pe care le acumulezi cu conştiinciozitate în fiecare zi?
Să te cerţi bine!
Cearta e benefică pentru majoritatea oamenilor; cum altfel să te eliberezi de nervii pe care îi acumulezi în fiecare zi din multe locuri şi de la persoane pe care, uneori, nici nu le cunoşti? Să intri într-o dispută nu e ceva grav, decât dacă se întâmplă foarte des şi cu aproape toată lumea! Deci e ok să ai unele zile în care eşti prost-dispusă şi nu-ţi intră nimeni în voie. Mai greu de crezut e că nu te cerţi niciodată cu nimeni. E greu să trăieşti cu o asemenea povară, „nu ai voie să te cerţi niciodată“. Cearta are diverse grade: nu înseamnă neapărat urlete şi jigniri. Până la urmă dezbaterea e tot un fel de ceartă, nu? Nu e nimic greşit în a îţi exprima opiniile, sentimentele. Bineînţeles, contează felul în care o faci. Dacă nu exteriorizezi toate astea, ai mari şanse la o explozie emoţională când ţi-e lumea mai dragă, depresie şi o grămadă de simptome fiziologice care pot degenera în boli somatice!
Atenţie! Cad certuri!
Ai grijă la semnalele de alarmă: sunt unele pante, aparent mici, dar foarte abrupte pe care o ceartă constructivă poate aluneca într-un adevărat scandal. Nominalizările la cele mai frecvente subiecte de ceartă sunt: banii, sexul, serviciul, copiii, treburile casnice. Pantele periculoase într-o ceartă pot fi secretele pe care vi le-aţi împărtăşit la un moment dat. Lucrurile doar de voi ştiute, confidenţele sau momentele dificile ale relaţiei (de exemplu dacă unul din voi a uitat de ziua celuilalt mai demult), nu trebuie în niciun caz folosite ca „muniţie“ pentru ceartă; altfel, aveţi toate şansele să ajungeţi într-un adevărat război. Alte capcane pot fi beneficiile ascunse: se poate ca unul dintre voi să caute ceartă pentru a fi împăcat, compătimit, pentru a atrage atenţia etc. Motivul ăsta pentru ceartă e pe cât de seducător, pe atît de periculos: şantajul emoţional nu e cea mai bună metodă pe termen lung de a obţine afecţiune.
Cearta bună versus cearta rea
1. Conflictul ocazional vs. cearta de dragul conflictului. Conflictul ocazional apare pe o temă nouă, e cauzat de o întâmplare recentă, care are un ecou în relaţia voastră. Poate fi despre orice, gen ocheadele pe care i le arunca o tipă la petrecere sau despre faptul că tu nu ai vrut să îl însoţeşti în vizită la părinţi. Cearta de dragul conflictului poate începe din nimic şi are caracter de pisălogeală. Variaţiunile sunt pe teme gen: „Niciodată nu faci nimic în casă, toate trebuie să le fac eu.“, „Trăncăneşti la telefon cu orele!“…şi ştii tu mai departe.
2. Vă ascultaţi reciproc vs. fiecare ţipă pe limba lui. În cearta constructivă, deşi sunteţi nervoşi, puteţi să ascultaţi şi ce are celălalt de spus. Eşti atentă la argumentele lui, şi pentru că e important să îi afli părerea despre problemă, şi pentru a căuta argumentele potrivite. De obicei, vă îndreptaţi spre o soluţie comună. Dar dacă fiecare ţipă pe limba lui, vă veţi descărca nervii separat. Puteţi la fel de bine să luaţi câte un sac de box pentru consumul nervilor; efectul e acelaşi, oricum nu vă auziţi şi nu vă ascultaţi, nu?
3. Nu depăşiţi limitele respectului vs. aruncaţi cu obiecte sau mai rău. Dacă aveţi respect unul pentru celălalt, sigur nu vă doriţi (nici măcar în momentele de ceartă) să vă jigniţi. Vă cunoaşteţi destul de bine pentru a şti care vă sunt punctele sensibile şi care sunt limitele. Dacă nu daţi „lovituri sub centură“ înseamnă că cearta voastră e constructivă. Evident, dacă ajungeţi la aruncat de obiecte şi jigniri, pe cearta voastră scrie „distructivă“.
4 Găsirea de soluţii vs. descărcarea nervilor. Dacă reuşiţi să menţineţi un ton civilizat, să vă exprimaţi sentimentele şi părerile, sunteţi pe drumul cel bun. Asta arată că vă pasă de relaţie şi cearta în sine devine un mod de a dovedi că vreţi ca lucrurile să meargă bine. Descărcarea nervilor poate fi uşor recunoscută: de exemplu, vorbeşti la telefon cu mama ta, ei îi nu-i stă capul la ce zici, tu te enervezi şi, cum nu-ţi permiţi să te cerţi cu mama, închizi telefonul, descoperi o sticlă goală de bere pe jos, şi cearta începe.
5 Se termină cu o hotărâre de comun acord vs. «nu ştiu de ce ne mai obosim». Cel mai important semn că cearta voastră a fost constructivă este felul în care se termină. Dacă reuşiţi să ajungeţi la un numitor comun, ştii că a meritat. La polul opus sunt certurile care se termină invariabil cu un gust amar şi o senzaţie de vorbit la pereţi. Dacă vă tot învârtiţi în jurul cozii, atunci nu vă certaţi cum trebuie.
Calendarul certurilor
Chiar şi certurile urmează o «rutină» a lor. Deci fii atentă la când şi cum vă certaţi, să nu fii luată prin surprindere:
O dată la 12 zile – se pare că asta e perioada medie de timp la care izbucnesc certurile între adulţi. O fi limita de suportabilitate, pragul de jos sau pragul de sus, nu se ştie exact.
În preajma sărbătorilor şi în concedii – specialiştii spun că trecerea de la un program monoton la un regim de viaţă în care petreceţi mult timp împreună vă dă ocazia să vă certaţi. Ca să vezi!
Pe întuneric – certurile apar când sunteţi obosiţi, când scade auto-controlul. De regulă, se întâmplă seara, după o zi de muncă şi stres.