Tantra, love energy. Eu, helper. Responsabilităţile mele: să ajung puţin mai devreme decât grupul, să ştiu cifrul lacătului că să pot deschide încăperea, să reglez din mixer nivelurile pentru…
un sunet curat şi să împrăştii într-un cerc, pe mochetă stacojie, tot atâtea inimioare moi şi pufoase câţi participanţi suntem. Asta înseamnă 12; 12 pernuţe de plus. Toată treabă îmi ia câteva minute. De pe soclul de fier de lângă fereastră, din împreunarea lor transcendentala, Shiva şi Shakti încuviinţează: cursul „Tantra, Energia Iubirii” poate să înceapă.
6 bărbaţi şi 6 femei sunt gata să îşi transforme energiile joase în energii înalte. Gata să zboare de la prima până la ultima chakra. Gata să îşi exploreze continuturilea…Tantra este o artă şi o ştiinţă a transformării, Tantra este o artă şi o ştiinţă a înnobilării materialului uman, ne tempereaza Shanti, facilitatoarea. Tantra is not about sex. Tantra is about transforming your sexual energy into consciousness. Into love.
Da, da, iubireeee. Asta vrem…
6 bărbaţi şi 6 femei, care nu s-au mai văzut până acum, se iau de mâini cu timiditate şi se prind într-un cerc, după cum le-a cerut facilitatoarea. Cei 12 se măsoară neliniştiţi, arborând însă zâmbete încrezătoare. La îndemnul lui Shanti, cercul prinde să se rotească din ce în ce mai iute, pe melodia ritmată… În cercul acesta încins, măştile de gheaţă cad, topite, una după altă.
Stropi mari de transpiraţie pe mocheta stacojie. Gâfâim şi râdem, privindu-ne în ochi fără să ne mai ferim, fără să ne mai temem unii de alţii. Inimile noastre bat la fel de-acum. Aşa că Tantra poate să continue. Timpul e scurt şi de la muladhara până la sahasrara e cale lungă. Iar Tony Bennett se grăbeşte să ne zboare cât mai departe, până la Luna.
Sega, pune CD-ul numărul 2, selectează piesă numărul 5 şi apăsă „Play”, te rog. Ok, Shanti. Hai, Tony, dă-i drumul… Fly Me To The Moon.
E momentul formării cuplurilor. Unul dintre parteneri trebuie să se ghemuiască până când atinge mochetă cu fruntea, prefăcându-se într-un ou, aşa cum ne arată Shanti. Voi, cei care sunteţi în picioare, ajutaţi oul să se transforme în copac, dar faceţi-o cât mai discret, cât mai blând cu putinţă. Nu forţaţi şi nu trageţi de celălalt, arătaţi-i doar că îi sunteţi alături, transmiteţi-i încredere, ne îndruma Shanti, exemplificând cu ajutorul meu. Iar voi, ouă care veţi deveni copaci, creşteţi în aşa fel încât să va exprimaţi trecutul, prezentul şi viitorul, mai explică facilitatoarea.
Acordurile de pian se rostogolesc cuminţi, că nişte pisoi somnoroşi, pe covorul scămoşat al nostalgiilor noastre. Pe mochetă, 6 ouă din care vor răsări 6 existenţe, cu trecutul, prezentul şi viitorul lor. Nu îmi pot lua ochii de la Juan, un spaniol către 50 de ani, cu părul scurt încărunţit şi faţă aspră brăzdată. Oul Juan e nemişcat.
Maria, partenera lui, îl încurajează cu blândeţe, dar oul Juan nu vrea să crească. Maria îi mângâie coajă, stăruind răbdătoare. Fly me to the Moon, se ridica majestuos vocea lui Tony Bennett şi mâinile spaniolului şovăie, îndepărtându-se anevoie de corp, cu degetele răşchirate că nişte gheare, bâjbâind după ceva de apucat. Unghiile se înfig în mochetă. And let me play among the stars…
Mâinile împing corpul în sus, cu un efort supraomenesc. Capul atârnă greu că pământul. Şi Juan se năruie pe o parte, chircindu-se cu fălcile încleştate şi cu ochii strâns închişi. Maria îi mângâie, că o mamă, părul aspru. Maria plânge. Lacrimile ei transformă durerea lui în dragoste. Iar Juan de asta are nevoie. De multă dragoste. Shanti îmi face semn să mă alătur Mariei, pentru o mână de ajutor. Mă aşez pe vine lângă Juan şi îl apuc de umeri, strângând uşor, doar atât cât să ştie că sunt şi eu aici, că se poate bizui şi pe mine. Juan tresare, că şi cum s-ar scutură de un vis urât şi se împinge din nou, cu hotărâre, în mâinile care îi tremură. Let me see what spring is like…Poţi, Juan, mai ai un pic.
Maria îi ţine capul în palme şi Juan se lasă puţin pe spate, arcuindu-şi coloană. Acum e în genunchi, un trup smerit, încovoiat ca într-o rugăciune fierbinte, clătinându-se dintr-o parte în altă, bătut de furtunile trecutului său. Maria îi cuprinde grijulie talia, iar eu îl apuc de subsuori. On Jupiter and Mars…Juan, ai încredere, nu te vom lasă să cazi din nou.
Juan înţelege mesajul mâinilor noastre şi se ajută cu noi. Iată-l, a început să crească! Că după o boală lungă şi grea, Juan îşi îndreaptă oasele istovite. Apoi ridica mâinile spre cer, cu încetinitorul. Pumnii se descleştează, iar degetele culeg aerul ca şi cum ar culege mere coapte. Capul lui Juan cade pe spate, cu ochii închişi. De sub pleoape curg lacrimi. E epuizat. Se scurge în braţele mele, ca o bucată de plastilină. Maria îl ţine de mână. In other words, hold my hand…Juan o ia de la capăt. Acum e mai sigur pe el. Vrea să crească. Îi e sete să crească. Vrea să fie copac. Fill my heart with song, ne umple Tony Bennett inimile.
Juan e acum pe picioarele lui, dar nu vrea să se desprindă de noi. Nici noi de el. Nimeni nu părăseşte pe nimeni aici. And let me sing forever more… Ochii Mariei înoată în lacrimi. Cu o mână o cuprind pe ea, cu celalalta pe Juan. Rămânem aşa, îmbrăţişaţi, la umbră copacului Juan până la sfârşitul melodiei. Ne împărtăşim lacrimile. Juan plânge înfundat, cu bărbia în piept. Oul Juan, copacul Juan, omul Juan. Trecutul Juan. Prezentul Juan. Viitorul Juan. Din împreunarea lor cosmică, Shiva şi Shakti ne privesc cu duioşie.
În pauză, un masala chai fierbinte, fără vorbe. Nu prea avem ce să ne spunem. Ce ar mai fi de spus după ce ne-am văzut plângându-ne setea de iubire şi frica de iubire, neputinţele şi speranţele? Aşteptăm cuminţi, călăre pe inimile noastre de plus, să vină Shanti şi să ne îndrume spre următoarea chakra. Chakra inimii. Palmele trebuie ţinute în sus, că şi cum ar fi gata să primească, iar ochii trebuie fixaţi în ai partenerului, ne spune facilitatoarea după ce ne mai învârtim câteva ture în cerc, de încălzire. Palmele celuilalt puse pe inimă, gata să o dăruiască, continuă Shanti. Alegeţi-va acum perechea…
De la zece paşi, ea se apropie de mine incetisor…Nouă…Aş vrea să îi zâmbesc, dar nu pot pentru că ochii mi se umplu din nou de lacrimi şi colţurile buzelor încep să îmi tremure… Opt… Şapte… Maria ţine acum palmele căuş, ca şi cum şi-ar fi smuls inimă din piept. Ochii ei înoată într-ai mei…
Şase…Cinci…Patru…Privirile noastre s-au împletit că o funie udă, de capetele căreia ne ţinem amândoi, cu toată nădejdea. La capătul asta te salvez eu, Maria. La celălalt mă salvezi tu, bine?…Trei…Doi…Unu…Maria se opreşte la câţiva centimetri în faţa mea. Îi simţ răsuflarea. Fără să se grăbească, Maria îşi îndepărtează inima de la piept şi o apropie de palmele mele care aşteaptă deschise. Atingerea ei e ca o adiere într-o zi toridă. Racoroasă, catifelată. Toată inimă ei e în atingerea asta. M-am dăruit ţie, ce-o să faci acum din mine? par să întrebe ochii ei frumoşi. Îi adăpostesc reci podul palmelor mele fierbinţi.
Ne rotim în cerc pentru ultima oară . Shanti ne îndeamnă să ne uităm rând pe rând în ochii celorlalţi, să susţinem privirile şi să ne luăm rămas bun, fără cuvinte. În cercul acesta am întors spatele iadurilor noastre şi ne împărtăşim acum paradisul. 12 inimi moi şi confortabile, din pluş, s-au dăruit, s-au împărţit, s-au deschis şi s-au amestecat una cu alta până când, în cele din urmă, s-au schimbat în inimi fierbinţi, bătând pentru viaţă.
Mă întorc istovit în cămăruţa mea unde adorm repede, cu capul pe inima de pluş pe care mi-a făcut-o cadou Maria. Dis de dimineaţă însă va trebui să o duc la loc pentru că mâine, la cursul „Tantra, Energia Iubirii”, e programat un grup nou şi iar va fi nevoie de inimi. Să nu rămână cineva fără.