Dragostea durează până la întâlnirea de 10 ani

25.09.2013, 15:00.

E vară. Încep întâlnirile de 10, 20, 50, 70 de ani de la terminarea liceului. Aş vrea să ne pregătim puţin pentru ele, ca să n-avem surprize…
Acum 10 ani, cam pe vremea asta, te pupasei pentru prima dată, la balul de absolvire, cu EL. EL, care era cel mai tare la spart geamuri cu mingea de fotbal, cânta la chitară, avea părul lung, prins în coadă, şi semăna puţin cu Elvis (sau cu Daniel Iordăchioaie, pe vremea când semăna un pic cu Elvis). EL, după care suspinasei în taină tot liceul, dar… na, era ocupat cu o tipă de la a XII-a B, prostuţă şi cu sânii mari, de care s-a despărţit taman înainte de bacalaureat, ceea ce l-a ajutat să vadă, la bal, ce ochi mişto ai şi să te invite la un dans de neuitat pe o piesă leşinată, dar extrem de romantică.

Au urmat şase luni de iubire post-liceală, după care l-ai părăsit, la nervi, pentru o tâmpenie, şi n-ai mai vrut să-i răspunzi la telefon. Te-a căutat două luni, ţi-a aruncat noaptea cu pietricele-n geam, ţi-a dat SMS-uri cu poezii şi ţi-a lăsat trandafiri în cutia de scrisori, cum văzuse în a 18-a reluare de la Liceenii, pe B1TV. Când l-ai sunat tu, gata să-l ierţi, se combinase cu o vecină de bloc. L-ai bocit patru luni, trei săptămâni şi două zile, până când ţi-a sucit minţile un coleg de grupă. L-ai dat uitării pe el, iubitul din liceu, iar peste vreo cinci ani, îl dădusei uitării şi pe iubitul din facultate, ca să te ăsătoreşti cu un văr al unei colege de serviciu, cunoscut la un revelion. Aveţi împreună un băieţel şi vă-nţelegeţi decent, deşi, parcă, în ultima vreme, a cam pălit romantismul.

Când ai primit invitaţia la petrecerea de 10 ani, ţi-a tresărit puţin inima: o să te întâlneşti cu el, băiatul pe care l-ai iubit tot liceul în secret şi juma’ de an după, oficial şi la vedere. Undeva, în sufletul tău, de-a lungul anilor care-au trecut, a stat pitită întrebarea „Ce-ar fi fost dacă?“, iar acum, pentru prima dată, îndrăzneşti să ţi-o formulezi explicit. O alungi cu brutalitate, cum ai alunga nişte golani care sparg seminţe în scara blocului, dacă nu ţi-ar fi frică să nu ţi-o iei. E o tâmpenie, în definitiv, îţi iubeşti soţul, cu care ai un copil. Îţi rămâne, totuşi, un ghemuleţ în stomac.

Eşti nerăbdătoare să-l revezi, eşti foarte curioasă pe ce drumuri a luat-o, cum a evoluat, cu ce se ocupă, cum arată, cum arată soţia sau iubita lui, în caz că are una. Oare e mai drăguţă ca tine, care eşti drăguţă, îngrijită şi în pas cu moda? Fără să-ţi dai seama, înainte de marea întâlnire, îţi înteţeşti vizitele la sală. Ba chiar ţi se face chef şi de câteva şedinţe la solar, unde n-ai mai fost de vreo trei ani, pe motiv că e nesănătos. Îţi cumperi o rochiţă sexy, nişte sandale cu toc foarte înalt şi mergi, în ziua întâlnirii, la coafor. Cu soţul de mână, la 30 de minute după ora anunţată pentru începerea petrecerii, te prezinţi la locul faptei. A sosit aproape toată lumea. Pupături, îmbrăţişări. „Vai, ce bine arăţi, nu te-ai schimbat aproape deloc!“, „Nici tu“, „Bună, Dana, mă bucur să te văd“, „Nu mă cheamă Dana, ci Loredana!“, „Vai, mă scuzi, nu ştiu ce-i în capul meu, am avut o săptămână grea la birou. Cum merge cariera ta de medic? Parcă dă-
dusei la medicină, nu?“, „Nu, dădusem la ASE, sunt contabilă la o firmă de îmbuteliat vinuri“, „Vai, ce frumos, te invidiez, eu sunt Marketing Manager într-o corporaţie şi muncesc foarte mult, mi-ar plăcea să lucrez într-o firmă mai mică. Ţi-l prezint pe soţul meu, soţul tău nu a venit?“, „Am divorţat acum doi ani, îmi cresc copilul singură. Hai să-ţi arăt o poză cu el, vrei?“, „Cu soţul?“, „Nu, cu copilul!“. Cam aşa arată conversaţiile din jurul tău.
Te uiţi după el. Într-un final, îl zăreşti, într-un colţ al încăperii. Stă retras, cu o tipă grasă alături. OMG! E complet schimbat. Dacă chelia nu i-ar aduce un pic cu chelia de astăzi a lui Daniel Iordăchioaie, nici nu l-ai fi recunoscut.