Ce vor bărbaţii?

26.09.2013, 15:00.

Dorinţele lor sunt mai puţin complicate decât ai crede. Zece bărbaţi vorbesc deschis despre ce îi atrage sau îi dezamăgeşte la o femeie şi ce îi face să se îndrăgostească de Ea.
Mintea bărbaţilor „se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi mereu, numai în jurul femeilor”, susţine Mircea Cărtărescu în cartea „De ce iubim feme-ile”. Din sutele de motive pe care, iată, le poţi aduna într-o carte, noi am ales zece bărbaţi, cu domenii de activitate şi vârste diferite, pentru a afla care este frumuseţea arhetipală şi cum percep ei feminitatea. Vei vedea cum iubeşte un actor, ce-l intrigă pe artist la frumuseţea interioară, cum vede un om de televiziune feminitatea în 2010, dacă politica şi dragostea se lovesc cap în cap sau dacă e loc de comedie când sexul frumos devine de neînţeles.
Sunem perfect de acord cu scriitorul Oscar Wilde, „femeile sunt creaturi menite să fie iubite, nu înţelese”. Bineînţeles, nu toţi bărbaţii pot fi Napoleon Bonaparte şi să vadă femeia ca pe o „comoară”, dar te invităm să-l citeşti pe cel mai romantic, pe tipul simpatic, pe domnul hotărât, pe genul critic, pe medicul îndrăgostit de frumuseţea adevărată dincolo de estetic sau pe cel care a ascultat sute de poveşti şi îţi vorbeşte acum din dragoste.

Dan Puric, 51 de ani, un Don Quijote al teatrului românesc

Încă nu se ştie de ce iubesc bărbaţii femeile. L-am întrebat şi eu pe meşterul Beligan în preajma vârstei de 90 de ani: „Meştere, aţi rezolvat problema cu femeile?” Şi a zis: „Încă nu”. E o necunoscută şi trebuie lăsată aşa. Cum zice olteanul: „Las-o încurcată!” Prima abatere de la feminitate pe care au făcut-o femeile s-a făcut prin feminism, adică prin izolare. Prin castrare. Feminismul nu e totuna cu feminitatea. Feminitatea este o taină. Feminismul este o atitudine civilă.
Şi ştii cum a spus un indian deştept: „Importantă nu e egalitatea bărbatului cu femeia, ci riscul întâlnirii.” Prin feminism, acest risc a dispărut, a devenit de tip contractualist. Tot ce se aranjează civil dispare. Când un om nu mai are mister, e gata.Senzualitatea nu se poate defini, senzualitatea se trăieşte, din cauza asta fiecare femeie are o senzualitate proprie, personală. Încercarea raţiunii de a defini lucrurile astea e întotdeauna penibilă. Senzualitatea nu se defineşte, la fel ca şi iubirea. Iubirea te surprinde. N-o surprinzi tu în definiţii. În clipa în care o surprinzi în definiţii, ai omorât-o. Ăsta-i adevărul, nu realitatea. Între adevăr şi realitate este o mare diferenţă. Dacă stai lângă o femeie pe termeni reali, ai făcut-o un model. Dacă stai pe termeni adevăraţi, ai făcut-o iubita ta.
Eu întotdeauna când am iubit am făcut un ideal. N-am făcut un ideal şi le-am tras la strung pe femei după idealul ăla. Întotdeauna o femeie îşi creează o idealitate din ea însăşi, nu trăieşti undeva in abstractio. Miţe Kremnitz i-a creat o idealitate lui Eminescu total diferită de idealitatea pe care i-a creat-o Veronica Micle.

Petre Roman, 63 de ani, un revoluţionar în lumea femeilor

Bărbaţii iubesc femeile din pasiune. Când e vorba de iubire şi pasiune autentice, aceste sentimente sunt un amestec de spirit şi trup, pentru că simţirea nu poate fi ocolită, nici alungată din om. În zilele noastre, această sentimentalitate pare să fie un exces continuu. De aici şi avertizarea: trupul şi sufletul nu rezistă şi îşi pierd simţirea atunci când exagerează în căutarea plăcerii. În judecarea frumuseţii în zilele noastre, feminitatea arhetipală nu are un rol atât de mare pe cât îl are opinia tabloidală. Cine nu ştie că o frumuseţe mediocră pare extraordinară când are renume? Ne simţim mai atraşi privind o femeie renumită decât privind alta, mai frumoasă, dar necunoscută.
Pe de altă parte, o femeie aspiră să fie căutată şi disputată, iar pentru aceasta trebuie să îşi cultive feminitatea. Nu este ceea ce văd la prea multe tinere de astăzi. Uniformitatea şi nivelarea, atât a comportamentului, cât şi a vestimentaţiei, le lipseşte de o preţioasă parte a personalităţii lor feminine.Senzualitatea unei femei este diferită de cea a bărbatului, în sensul că se manifestă mai târziu, dar poate mai deplin, într-o relaţie de iubire. Înlocuirea iubirii cu o dorinţă de senzualitate este limitativă şi săracă. Personal, nu am visat la o femeie ideală. M-am bucurat de femeile care mi-au plăcut şi de care m-am îndrăgostit tocmai pentru că erau reale. Iubesc poezia, dar cred că nu am talent de poet.

Momentul care i-a schimbat destinul Oanei Roman. Avea 13 ani când s-a întâmplat! 'M-am îngrăşat 25 de kg în 2-3 luni'

Recomandarea zilei

Dr. Ştefan Jianu, 47 de ani, un chirurg estetician care se joacă cu frumuseţea pe muchie de cuţit

Există o atracţie din naştere a bărbaţilor către femei. Aceasta începe din prima zi în care femeia-mamă îl alăptează la sân şi îl îngrijeşte pe sugarul-viitor bărbat şi continuă pe parcursul întregii vieţi în care bărbatul are nevoie de căldură fizică şi sufletească, de încurajare, dar şi de compasiune, de grija şi de împărţirea grijilor, de familie şi de copii, de toate lucrurile pe care le caută în partea sa complementară care este femeia. Atunci când o găseşte, apare iubirea. Cred că cel mai plastic subliniază iubirea ca o găsire a complementarităţii conceptul asiatic de Yin şi Yang. Eu nu cred că multe femei actuale se îndepărtează cu adevărat de esenţa arhetipului feminin care constă, în primul rând, în maternitate şi capacitatea de a crea şi a ţine legată o familie.
Acestea rămân valabile şi pentru femeile moderne care fac carieră, care conduc corporaţii sau sunt preşedinţi de parlament sau chiar de stat şi care, în majoritatea lor, reuşesc să devină feminine chiar dacă fac ceea ce făceau cândva numai bărbaţii. Nu cred într-un lucru anume care defineşte senzualitatea, este vorba de un ansamblu de imagine, sunet, miros şi gust, care vine pe oricare din căile noastre senzoriale. O femeie poate fi senzuală prin felul în care se mişcă, vorbeşte, îşi dă părul peste cap, dar şi prin forma buzelor, a sânilor, a şoldurilor, prin culoarea ochilor sau prin parfumul pe care îl foloseşte. De mai mult de 25 de ani în viaţa mea nu încape decât o femeie, ceea ce înseamnă că se apropie destul de mult de idealul pe care l-am avut în adolescenţă.