După un „Sex on the Beach“ hormonii o iau razna. Pielea ta arămie nu a arătat niciodată mai bine, iar tipul de lângă tine a observat asta. Drept urmare, ai avut o aventură
Nu ştiu cum se face, dar vara tentaţiile sunt mai mari. Poate din cauză că arăţi mai multă piele, poate e din vina soarelui sau, pur şi simplu, a sentimentului de libertate pe care îl ai în vacanţă. Una peste alta, ai călcat strâmb. Ce faci? Închizi aici albumul de vacanţă şi încerci să uiţi sau te întorci acasă cu gânduri de mărturisire?
Sinceritate până la capăt?
Să zicem că sinceritatea e sus de tot pe lista ta de valori. Sau că atunci când minţi, te înroşeşti, te apucă transpiraţiile, te bâlbâi şi uiţi povestea pe care voiai să o îndrugi. Deci ţi-e frică să nu afle cumva, să nu te scapi, să nu cumva să se întâlnească cu tipul prin vreo manevră karmică ciudată. Crezi că „honesty is the best policy“. Aşa că, te întrebi, pe bună dreptate, care e cea mai bună metodă prin care să îi dai de înţeles iubitului tău că l-ai (cam) înşelat. Dacă îi spui, trebuie să îţi asumi consecinţele, care pot fi destul de înfricoşătoare: poate „iubi“ va dori să îşi ia revanşa, adică ochi pentru ochi şi aventură pentru aventură. Poate să nu îţi spună despre acest mic „plan“ sau poate îţi cere revanşa pe faţă.
O altă variantă e să se supere pe tine, mai ales dacă nu ştii (încă) ce părere are despre asta. În cel mai rău caz, se poate ca acest „mic detaliu“ să ducă la finalul relaţiei. Oricum, orgoliul lui masculin e pus la încercare de-adevăratelea, iar relaţia voastră poate fi pusă sub o lupă mai atent decât e confortabil. Într-o notă mai optimistă, ai ocazia să afli care sunt valorile partenerului tău. Mai bine mai târziu decât niciodată, nu?
Ssst! Secret
A doua variantă e să treci sub tăcere toată povestea. Dacă pentru tine nu a însemnat nimic, ce sens ar avea să pomeneşti de asta? N-are rost să strici ceea ce e între tine şi el doar pentru nişte hormoni înfierbântaţi. La o adică, poate şi el a avut parte de aşa ceva şi nici tu nu ţi-ai dori să ştii. Atâta timp cât nu vă afectează relaţia, e ok. Cu toate acestea, pot apărea gânduri supărătoare. Dacă nu îi spui, poate te macină. Într-un fel sau altul, e posibil să te simţi vinovată. Chiar dacă crezi că vei uita cu timpul, nu poţi să te ascunzi de propria ta conştiinţă. Şi, crede-mă, nu îţi poţi măsura forţele cu o conştiinţă încărcată: dacă, Doamne fereşte, mărturiseşti în somn? Nu te ajută prea mult nici dacă rumegi problema. Îţi vin idei de genul: el te poate minţi cu seninătate, aşa cum l-ai minţit şi tu pe el. Poate devii geloasă şi începi să vezi potenţiale rivale în oricine. Te poate obseda ideea mai mult decât dacă ţi-ai descărca sufletul. Şi, pentru că simţi că minciuna planează asupra relaţiei voastre, eşti tentată să îi mărturiseşti în momentele de apropiere. Grea decizie!
Nu e vina ta, e vina noastră
În final, alegerea îţi aparţine. Cel mai mult contează sensul pe care îl dai chiar tu acestei experienţe. E posibil ca mica scăpare să fi avut legătură cu tine, şi nu cu relaţia voastră. Dacă ai vrut să te (re)confirmi ca seducătoare, dacă erai plictisită de ce se întâmpla în relaţia oficială, e explicabil. La fel de bine se poate să fi fost doar atrasă fizic de tipul respectiv. Dacă te-ai îndrăgostit un pic, o să fie ceva mai dificil: poţi fi tentată să păstrezi legătura cu el sau te mai gândeşti uneori la el. Ei, şi toate astea doar fiindcă erai un pic mai vulnerabilă de la toate acele cocktailuri. Iar dacă tu crezi că episodul are legătură cu relaţia voastră, adică ţi se pare că ai vrut să îl răneşti, să te răzbuni, să îl faci gelos, să uiţi de el pentru câtva timp pentru că aţi avut o mică ceartă, pentru că erai furioasă pe el – toate acestea sunt semne că sunt ceva probleme cu relaţia şi, înainte de orice, ar fi bine să le rezolvaţi împreună. Căci, dacă tot „rezolvaţi“ lucrurile separat, ce fel de relaţie mai aveţi? Până la urmă, sentimentul acela ascuns îţi spune ce ar fi bine să faci; aşa că nu trebuie decât să îl scoţi la suprafaţă, gândindu-te la tine un pic. Curaj!
Infidelitatea nu e niciodată o treabă tratată corect. De fiecare dată cineva iese nedreptăţit. Femeile înşală diferit decât o fac bărbaţii?
Bărbaţii înşală. Sau, cel puţin, toată lumea se aşteaptă la asta. E un fel de „datorie“ masculină şi, uneori, chiar o dovadă a bărbăţiei. Sau cel puţin asta e concepţia generală. Când femeia înşală, invariabil bărbatul e de vină, pentru că nu ştie să vină în întâmpinarea nevoilor ei. Chiar aşa să fie? Ce-i drept, cam miroase a victimizare. Mai există şi femei-prădător şi bărbaţi-victime. Bărbaţii şi femeile au păreri foarte diferite despre ce înseamnă a călca strâmb. La extreme, un bărbat poate considera că sexul de orice natură cu o altă femeie nu înseamnă nimic, pentru că nu e implicat emoţional. În schimb, o femeie se poate simţi înşelată de partener dacă acesta îşi face confidenţe cu o alta. La fel, pentru un tip cybersexul nu înseamnă mare lucru, dar 80% din femei consideră asta comportament infidel.
Flirtul – graniţa dintre joacă şi infidelitate. Flirtul în sine nu e un comportament condamnabil. Şi tu ai făcut-o de fiecare dată când ai primit extra-topping de ciocolată la îngheţată. Contează scopul final pentru care flirtezi: ca să te simţi admirată pe moment sau ca să vezi cum e şi în braţele altuia. E un joc plăcut, pe care 35% din femei îl consideră probă de infidelitate.