În căutarea creativității pierdute

De Augusta Lazarov, pe
Creativitatea este esențială când vrem să ne reinventăm. Dar cum o mai găsim în aceste vremuri în care certitudinile sunt fragile, iar găsirea motivației devine tot mai dificilă cu fiecare zi care trece?

Creativitatea e sora cea bună a imaginației. În fiecare răsărit de soare, în fiecare privire, în fiecare mod de a deschide o ușă poți identifica o doză de creativitate. În pandemie, pentru mine creativitatea a stat la baza relației cu fiul meu, Luca.

Fiecare zi era o provocare pentru mine și soțul meu de a găsi noi jocuri mai mult de interior decât de exterior (!). De a ne petrece timpul într-un mod atractiv și distractiv, fără să-l lăsăm pe Luca să simtă tensiunea perioadei urâte prin care treceam cu toții.

Citește și: Când mamele vor fi bine, societatea va fi bine

Modelul suprem de creativitate îmi este Roberto Benigni în „La vita è bella“. Atunci când își inventează jocul de-a v-ați ascunselea cu fiul său într-un război infernal, pentru a-i salva viața puiului de om. N-are cum să nu te cutremure o astfel de iubire supremă, manifestată cu o delicatețe fără margini.

„Trăim vremuri în care reinventarea e vitală, când trebuie să ne găsim resurse de încredere și speranță în ciuda a tot ce vedem în jurul nostru.“

Trăim vremuri în care reinventarea e vitală, când trebuie să ne găsim resurse de încredere și speranță în ciuda a tot ce vedem în jurul nostru. În ciuda răutății, a manipulării, a relei-credințe, a nepăsării, a egoismului, a prostiei, a mândriei de a ști să înșeli cât mai mult și cât mai pe față.

Trăim într-o societate viciată și încercăm să ne păstrăm încă ancorați în principii sănătoase. Încercăm să ne creștem copiii frumos, să îi învățăm ce înseamnă să fii bun, empatic, cinstit, generos. Dar pentru asta avem nevoie de o creativitate nesfârșită, să ne înfrângem furiile și să fim echilibrați, pentru a le da modele sănătoase de viață. E greu, e extrem de greu în multe situații. Și atunci te refugiezi în brațele puiului de om care își dorește seară de seară să asculte o poveste citită cu drag și calm, pentru ca somnul să-i fie lin și plin de vise frumoase.

Citește și: Despre așteptările și realitatea vieții de mamă

Iar dacă mai apare câte un monstru pe ici pe colo prin visele lui Luca, ne inventăm din nou un joc. Îl desenează pe intrusul nedorit, apoi rupem hârtia în zeci de bucățele minuscule, după care le aruncăm la gunoi și astfel dispare urâtul. Nu știu de unde vine creativitatea în astfel de momente. Presupun că din iubire. Din dorința de a-i ști bine pe oamenii pe care-i iubești. Pentru că iubirea îți dă puteri magice.

„Mami, de ce lucrezi atât de mult?”

De la jumătatea lui octombrie realizez și creez contentul pentru emisiunea matinală de pe TVR 1, ceea ce îmi ocupă foarte mult timp. Mai ales în perioada de început, a însemnat ore întregi de organizare, de lucru la birou, în platoul de filmare, în regia de emisie, în fața laptopului sau la telefon.

Și erau ore care treceau cu o viteză fantastică pentru mine, dar cu o lentoare supărătoare pentru Luca. Și, într-o seară, a apărut o nouă declarație surprinzătoare a micuțului meu: „Mami, eu aș vrea să fiu ca tine. Când lucrezi ești atât de concentrată!” Câtă generozitate să aibă un pui de om să spună așa ceva?!

Iar înainte de culcare mi-a întins un post-it în formă de inimioară pe care mi-a scris cu litere de tipar: „Mami, de ce lucrezi atât de mult?” Și singura reacție pe care am avut-o a fost să-l iau în brațe, să închid laptopul și să încep să-i citesc o poveste. Așa cum făceam când mă întrebam cum pot să mă reinventez pentru a fi un bun exemplu pentru copilul meu și pentru a aduce echilibru în familia unor oameni de creație cum suntem eu și Andreas.

Creativitatea se poate cultiva în timp, dar ea ca bază trebuie să existe încă de când te naști

I-am spus soțului meu că are un talent genial în scriere încă din clipa în care l-am cunoscut. Și a râs. La momentul acela, scrisul i se părea o distracție, un hobby. Și iată că în timp a devenit parte importantă din profesia lui.

Studiile spun că moștenirea genetică a unui copil e aceea pe care părinții săi o au în momentul procreării. Și, dacă e așa, înseamnă că eu și Andreas eram la un nivel extrem de avansat al creativității când l-am adus pe lume pe Luca.

Citește și: Despre limite

Îl descoperim de la o zi la alta ca pe o adevărată capodoperă, plină de expresii inedite și cu o capacitate extraordinară de a sintetiza tot felul de definiții. Dar provocarea noastră cea mare este să ne creăm în permanență noi idealuri pentru toți trei și să găsim resursele pentru a ajunge la ele.

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro