Viețile artiștilor ne fascinează. Ne incită detaliile intime din viețile lor, suntem curioși cum se poartă dincolo de scenă, cât de „normali“ sunt când nu-i urmărește camera. Augusta a avut ocazia să cunoască și să lucreze cu o mulțime de vedete, printre ei se numără și celebrul Julio Iglesias, despre care am provocat-o să ne povestească o amintire.
Am cunoscut personal felul de a fi al lui Julio Iglesias în ajunul Crăciunului din 2004, când mă aflam la Madrid. În cutia poștală am găsit o felicitare pentru sărbătorile de iarnă. Dar nu era o felicitare oarecare, ci o fotografie personalizată în care i-am văzut prima dată pe cei patru copii mai mici ai lui Julio Iglesias, așezați pe burtă, ca în poziție de plajă, fiecare pe câte un raft al unui dulap de lemn: gemenele Victoria și Cristina care aveau vreo 3 anișori, Rodrigo, 5 ani, și Miguel, 7. Atât de personală și de amuzantă, sensibilă și plină de gingășie, acea imagine mi-a rămas întipărită pe retină ca fiind o nouă filă a prieteniei îndelungate care îi lega pe Julio Iglesias și pe soțul meu din acel moment, Valeriu Lazarov.
La cununia cu Valeriu de la Madrid, Julio n-a putut participa, pentru că era în plin turneu. Apoi ne-a invitat la domeniul său din Republica Dominicană, dar timpul nu ne-a permis să ajungem, din păcate.
Apoi, după ani și ani, în vara lui 2012, aflându-mă la București, am primit telefon de la agenta româncă a lui Julio Iglesias, care mă invita la o cină „ca între prieteni“ din partea lui Julio, invitație pe care am onorat-o împreună cu Sergio Lazarov.
Și acum întrebarea: ce cadou i-aș putea oferi lui Julio Iglesias?! Omul pentru care o planetă întreagă a ovaționat și suspinat la spectacole, ale cărui melodii erau ascultate în toate colțurile lumii și cel lângă care, câteva ore mai târziu, voi savura o friptură și un pahar de vin!
Salvarea a venit gândind cu sufletul! Mi-am amintit de o fotografie absolut încântătoare realizată în 1972 în Guatemala, când Valeriu a filmat cu Julio câteva dintre celebrele sale melodii, tip videoclip, în aer liber, implicându-i activ pe localnici. |n acea fotografie se vede cum Julio înaintează printre oamenii locului pe o străduță încadrată de case rustice și cum primește indicații de mișcare din spatele operatorului. Am făcut o copie fotografiei, am așezat-o într-o ramă cu inserții de sidef și i-am dus-o la cină lui Julio Iglesias, făcând arcul peste cei 40 de ani care trecuseră de la episodul Guatemala. Un episod încărcat și de o întâmplare pe cât de dramatică, pe atât de memorabilă: un cutremur resimțit din plin de echipa de filmarea a lui Valeriu și care lăsase în urmă zeci de mii de victime printre localnici.
Privind acea fotografie, lui Julio nu-i venea să creadă ca ține în mâini imaginea care-i readucea în memorie momente extraordinare ale tinereții sale pline de trăiri intense. M-a privit cu mii de înțelesuri. Lacrimi de recunoștință și emoție i-au apărut discret și mi-a zâmbit. Îmbrățișarea lui era exact ceea ce știam că va provoca un asemenea cadou cu o valoare sentimentală inestimabilă. Am fost fericită în clipa aceea, văzându-l pe el atât de fericit.
Seara aceea din 2012, în jurul mesei din restaurantul hotelului Marriot, aflate sub imperiul bunei dispoziții a invitaților și al zâmbetului fermecător al lui Julio Iglesias, e una dintre cele care nu se uită niciodată. Un om cu o charismă și cu o energie atât de bune marchează fiecare întâmplare din viața sa și păstrează vie dorința reîntâlnirii.
Așa cum s-a și întâmplat doi ani mai târziu, când eram deja însărcinată cu Luca și când am mers împreună cu Andreas, soțul meu, mama și soacra mea la un nou concert al lui Julio la Sala Palatului în București.
După concert l-am vizitat pe Julio la cabina sa, unde ne-a întâmpinat cu brațele deschise și cu același zâmbet fermecător. Era fericit pentru noua mea șansă de a fi întâlnit un bărbat extraordinar, care mi-a oferit împlinirea de a deveni mamă. I-a spus lui Andreas când ieșeam din cabină: „Să o faci fericită! Dar nu cu orice preț. E foarte important să fii și tu fericit.“
Îmi doresc să-l revăd pe Julio într-un nou concert, poate chiar alături de unul dintre fiii săi, Julio Jr. de exemplu, mai puțin cunoscut în România, dar pe care am reușit să-l aduc invitat special în finala sezonului 2 al show-ului „Te Cunosc de Undeva“, în decembrie 2012. A făcut atunci o transformare absolut spectaculoasă în Tina Turner, interpretând celebra ei melodie „Private Dancer“.
Viețile artiștilor sunt fascinante, pline de neprevăzut și cu întoarceri de situație la 180 de grade. Tocmai de aceea îi iubim și am vrea să rămână nemuritori!