EXCLUSIV.-Bloggerița-Sweet-Paprika-povestea-ei-de-dragoste

Pe timp de pandemie Gabriela a ales să doneze 50% din vânzările pieselor din una dintre colecțiile ei asociației Crucea Roșie, în contextul Covid-19, iar această decizie a fost un real success. „Mi-am dat seama că un brand local poate rămâne pe piață doar dacă se implică în problemele zilnice ale comunității sale.“

De 8 ani lansez constant colecții capsulă. În fiecare colecție am câte o piesă care devine bestseller. Mă gândeam la un moment dat să fac o colecție cu piesele best of și să fie o colecție permanentă. Prima rochie pe care am creat-o vreodată pentru SWEET PAPRIKA cu printul cu bujori, cu fusta amplă în stilul anilor ’50. De opt ani am făcut-o pe mărimi personalizate. Sper să mai găsesc stocul de material muuult timp de acum încolo.

Gabriela Atanasov Popa și-a lansat pe shopul online, www.sweetpaprika.ro/shop și propria colecție de haine inspirate din anii '50-'60. Una dintre cele mai comandate piese este rochia conică roz pal în stilul anilor '60, care a fost lansată în 2013 în colecția La Poupee. „Am făcut-o pe toate culorile și formele din 2013.“

Recomandarea noastră:

Adela Popescu, dezvăluiri despre starea Mihaelei Rădulescu după perioada critică prin care a trecut: „Pentru toți cei care m-ați întrebat…” Actrița a fost să o viziteze

Recomandarea noastră:

Cine sunt concurenții Asia Express – Drumul Mătăsii. Mirela Vaida și Cheloo, marile surprize ale sezonului

Recomandarea noastră:

Nimeni nu se aștepta la asta! Cine sunt, de fapt, nașii de cununie ai Andreei Bălan și ai lui Victor Cornea. Artista și jucătorul de tenis au avut o nuntă spectaculoasă. Foto

Următoarea poză →

Am decis vara asta să lansez o colecție care să fie disponibilă și pentru închiriat. Este o nevoie pe care am simțit-o încă de acum doi ani, pentru că foarte multe persoane cumpărau produsul, îl purtau cu etichetă la un eveniment și după voiau să îl returneze. O practică generată de posibilitatea mare de retur în mass market. Pe noi, producătorii locali cu un business mic și cu cheltuieli enorme, ne costă foarte mult orice colet neridicat sau returnat. Așa că închiriatul nu este doar o variantă sustenabilă, dar având în vedere că este o perioadă dificilă din punct de vedere financiar pentru toată lumea, s-ar putea să fie și o variantă salvatoare pentru un brand local post-pandemie.

Cred că în primul rând vand emoții, iar clientele mele știu că și-au cumpărat o faptă bună. Oamenii nu mai vor să se atașeze doar de haine. În carantină au realizat cât de puține piese vestimentare le sunt necesare cu adevărat. Cred că va exista de acum încolo un consumerism mult mai emoțional și rațional.

La un moment dat mi-am dat seama că partea administrativă a afacerii mele îmi umbrește creativitatea și îmi ia foarte mult timp. Am sperat că voi ieși dintr-o potențială plafonare semnând cu cei de la Global Talent United/ Global Records. În plus, am de mult timp pus în așteptare visul legat de muzică și mi s-a părut varianta perfectă prin care să pot investi în viitorul meu. E mult mai ușor să poți vorbi cu echipă de oameni care sunt mereu conectați cu toate detaliile din showbiz, imagine și te pot ajuta să gestionezi mai ușor toate cele ce sunt de făcut, postat, scris. Practic eu am know-howul, dar aveam nevoie să investesc și în niște instrumente noi și să am parte de noi oportunități. Asta sper eu să fie Global în continuare pentru mine.

Am creat o colecție de rochii care utilizează foarte mult material, dar sunt create pe mărimi standard și pot fi închiriate. Eu oricum am de obicei produse în serie limitată, pentru că am materiale în stocuri mici și atunci e varianta perfectă prin care oricine își poate permite acum să fie o Fată SWEET PAPRIKA. Comunitatea mea online și cea de clienți a fost foarte încântată de acest pas. Nu sunt multe branduri locale care oferă această variantă.

Oamenii văd alți oameni din online ca un coș de gunoi unde să își arunce frustrările adesea în mod public. E ca și cum te-ai simți neiubit și vii pe o scenă cu multă vizibilitate pentru a te simți bagat în seamă. Așa văd eu lucrurile astea, empatic.. .dintr-o perspectivă foarte tristă. Dar așa cum spun și haterii, noi suntem oameni publici, dacă ne place lauda, trebuie să ne placă și hate-ul, altfel de ce ne-am mai poza zilnic în toată splendoarea narcisismului nostru? Să ne asumăm – zic! Totusi.. Nu mor caii când vor câinii.

Citesc comentariile de hate de pe paginile mele de social media, încerc să le înțeleg motivația, uneori simt că am motiv să le răspund, alteori le dau block direct. Nu o să vă mint și să vă spun că nu mă afectează. Deși după 10 ani am pielea tăbăcită, tot rămân surprinsă de răutatea gratuită și de frustrările oamenilor. Dacă nu este constructivă remarca, nu este argumentată și mai este și de la un cont fals fără nicio poza sau niciun follower – dau block direct.

Stylingul rămâne o plăcere a mea. Corsetul îmi place dintotdeauna. Nu credeam vreodată să devină un trend atât de iubit, ceva atât de romantic. Dar e clar că s-a purtat acum 100 de ani și e la fel de feminin și azi. În plus, te face să mergi cu spatele drept.

Piese must-have în garderoba noastră: Hainele din bumbac și in, indiferent dacă vorbim de cămașă, rochie sau pantaloni. Pentru mine sunt două materiale esențiale. Sacoul cu umeri supradimensionați. Am realizat că sunt obsedată de sacouri. Cred că îți pot schimba orice ținută.

Nu îmi place să cheltui mulți bani pe haine, pentru că am acest defect de a ști exact costul de producție. De multe ori ajung să investesc foarte mult în productia rochiilor mele ți atunci ele sunt preferatele mele.

Dacă cumpăr ceva scump, prefer să o fac de la designerii locali și să-i ajut pe ei financiar, mai mult decât să cumpar ceva de dragul unui brand renumit mondial. Am un deux-pieces frumos de la ATU BODY COUTURE, un brand românesc construit sub amprenta lui Cătălin Valean. Consider că este o capodoperă croitoricească fiecare piesă, astfel merita investiția.

Îmi mai place de asemenea LU:NE at midnight, Katerinimou pe accesorii, Maison Mimino - genți, La vie en dore - cercei geniali. Pentru haine de vară recomand creațiile Oana Lupas și ZORI - pentru un brand sustenabil cu piese create din in, pânză topită și bumbac.

Pe timp de pandemie SWEET PAPRIKA a ales să doneze 50% din vânzările pieselor din una dintre colecțiile sale asociației Crucea Roșie, în contextul Covid-19. „A fost un real succes. Mi-am dat seama că un brand local poate rămâne pe piață doar dacă se implică în problemele zilnice ale comunității sale. Dincolo de fapta mea bună, am reușit să creez o imagine pozitivă pentru brandul meu, deși asta a însemnat să ies pe 0. Sper să pot să am astfel de ințiative în continuare. Să faci bine devine molipsitor și cred că e good karma.“

Colectie 2020 produse disponibile pentru inchiriere

Mi se pare fabulos că cineva își ia din timpul vieții să își facă un cont fals pentru a-mi scrie mie mesaje de hate. Ar trebui să mă simt măgulită pentru atâta interes, dar în fond mi se pare trist să își piardă timpul cineva așa. Totuși eu consider că am un nivel de hate destul de scăzut, pentru că eu am o comunicare destul de transparentă și asumată.

SWEET PAPRIKA face parte din portofoliul Global Talent United, o agenție de talente, pasul fiind decisiv pentru cariera sa. Eu am fost mereu propriul meu șef și am cam lucrat singură la toată povestea mea. Am colaboratori și am avut constant un ajutor în Roxana Popescu, care mi-a fost asistentă mult timp. Iuliana Popescu îmi este oglinda vizuală și cea cu care mi-am construit imaginea foto și video dezirabilă. În 2019 am născut al doilea copil și mi-am dat seama că nu mai eram în stare să mă ocup de partea administrativă.

Despre alinierea la măsurile “verzi”, de ocrotire a planetei. „Am avut o colecție în stilul anilor ’70 cu piese create doar din nylon. Am găsit la un moment dat un depozit cu materiale cu etichteta din 1969. Fiind plastic, nu putrezește și nu este alterat. Am folosit acel material, care oricum este veșnic, să devină haină, măcar să fie utilizat și să nu ajungă să polueze vreo groapă de gunoi. Pentru că sincer… asta urma să se întâmple.“

Povestea mea de dragoste cu soțul meu este un film în stilul „The Notebook“, cu doi adolescenți care s-au îndrăgostit la 16-17 ani. După trei luni de relație el se mută definitiv cu părinții la 12.000 km depărtare, în Vancouver, Canada. Eu am rămas în Constanța să mă trezesc la ora 5 dimineața timp de doi ani, să putem vorbi pe Skype. Ochii noștri nu s-au uitat, pentru că s-au văzut online. Apoi, la 17 ani, am zburat eu în Vancouver și am locuit trei luni acolo. Apoi m-a vizitat el. Părinții au făcut eforturi imense să ne lase să ne trăim povestea de dragoste, care era imposibilă. Au fost momente când au încercat să ne despartă spre binele nostru și au fost momente când au realizat că noi chiar aveam de gând să trecem peste orice și oricine. Cred că fix ideea asta de imposibilitate ne-a făcut să ne dorim să fim împreună până la capătul zilelor.

După doi ani, el s-a mutat în București, apoi la Paris la o școală de design de interior. Am locuit și acolo o lună împreună. La 21 de ani, Patrick nu a mai rezistat și a decis să ne despărțim. A fost o perioadă ucigătoare pentru mine, pe care am transformat-o în lansarea primei mele colecții de haine. Mereu mi-am utilizat dramele să pot face ceva creativ, așa e procesul de auto-salvare a oricărui artist, cred. Eu am avut o altă relație timp de un an și jumătate, el și-a văzut de studenție și amoruri în Canada. Inevitabil, ca în orice film, am ajuns să ne intâlnim în Londra în 2014.

Nu îl văzusem de un an și jumătate și după două zile eram logodită. După trei luni am rămas însărcinată și după încă trei ne-am jucat nunta. Din acel moment de întoarcere a lui în țară, nu a mai plecat nimeni, doar au venit doi copii, o pisică și o casă și multe amintiri construite împreună. Treburile casnice le distribuim și le împărțim de șase ani de când suntem căsătoriți. Mie nu îmi place să fac piața, așa că o face Patrick. În schimb, eu fac curat, spăl hainele etc. Jonglăm zilnic o grămadă de roluri.

Eu și soțul meu, Patrick ne trezim zilnic la 6:30 de o lună și ne ducem ambii copii la o grădiniță privată cu un program de vară cu distanțare socială. Avem mult de condus, pentru că se petrece în aer liber. Dar după două luni de stat în casă, a devenit foarte important acest lucru pentru copiii noștri. Apoi, soțul pleacă la birou, iar eu in micro-universul meu la showroom. Am timp până la ora 17:00 să îmi organizez mica afacere, să mă ocup de clienți, de comenzi, de mailuri și de toate proiectele creative pe care le am de pus la punct sau executat. Apoi, de la 17:00 la 22:00 sunt mamă și soție. Uneori se întâmplă să mai am un eveniment sau o ședință foto programată seara și atunci Patrick devine tată exclusiv.