Ziua Iei – Cămașa tradițională românească, sărbătorită în lumea întreagă

De Alina Serea pe
Ziua Iei este sărbătorită în fiecare an, pe 24 iunie, chiar în ziua de Sânziene. Ziua Internațională a Iei este marcată, atât în România, dar și în alte zone de pe glob, evenimentul luând tot mai mult amploare în ultimii ani. 

Ia sau cămașa tradițională purtată de femei este considerată cea mai importantă piesă a costumului popular românesc. Costumul tradiţional românesc purtat de femei este format din ie, poale, fotă, catrinţă sau maramă. Ia este  confecţionată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic şi se distinge, în funcţie de regiune, atât prin motive cât şi prin tehnicile de decorare, transmise de la o generaţie la alta.

Ziua Internațională a Iei

Ziua Internațională a Iei

Cum a luat naștere Ziua Iei

Pe 24 iunie 2013, odată cu sărbătoarea de Sânziene, a fost marcată pentru prima dată Ziua Internațională a iei. Institutul Cultural Român din New York a inaugurat atunci seria evenimentelor reunite sub genericul „La blouse roumaine”, comunitatea online cu același nume propunând ia ca brand de țară.

Un eveniment important a avut loc în 2015, când primarul Washington D.C., Muriel Bowser, a proclamat ziua de 24 iunie drept Ziua Universală a Iei în acest oraş, în urma eforturilor comune ale Ambasadei României la Washington şi ale comunităţii româneşti din capitala americană.

Așadar, Ziua Iei a luat naștere la inițiativa comunității online ”La Blouse Roumaine ”.  Ziua Internațională a Iei este sărbătorită de Sânziene, pe 24 iunie și mobilizează din ce în ce mai multe persoane și comunități din întreaga lume.

Ia românească, sursă de inspirație pentru designeri străini

Ia românească este recunoscută ca un simbol internațional al culturii române, dar reprezintă și o sursă de inspirație pentru designeri din lumea întreagă.

  • Yves Saint Laurent a creat, în 1981, o întreagă colecție inititulată „La blouse roumaine”.
  • Designerul Tom Ford a reinterpretat ia din zona Sibiului, cu broderii negre. Bluza tradițională a fost purtată de cântăreața Adele, în martie 2012, în numărul american al revistei Vogue
  • Creatoarea de modă Tory Burch a stârnit un scandal după ce a copiat un articol vestimentar românesc, expus la Muzeul Metropolitan de Artă din New York. Aceasta nu a specificat sursa inspirației sale. În urma acuzațiilor, creatoarea de modă a recunoscut greșeala.

Ce preț are o ie tradițională românească

Ia a fost considerată un articol de îmbrăcăminte sacru, care a însoţit femeia de-a lungul vieţii ei. Ia poate să coste între 100 de euro și câteva mii de euro, în funcție de calitatea țesăturii, dar și de vechimea ei.

În trecut, se credea că însemnele magice, cusute cu grijă, cu fiecare împunsătură de ac, aveau menirea de a proteja purtătorul de spiritele rele, de farmece, de soarta rea. Tinerele moşteneau de la bunicile lor sau de la mamele lor nu doar arta meşteşugului popular, ci şi rugăciunile potrivite, care se spuneau obligatoriu înaintea începerii torsului lânii, a ţesutului sau a împletitului firelor.

Ziua Iei - sarbatorita in mai multe regiuni

Ziua Iei – Modele de ie, în funcție de regiuni

De-a lungul timpului, tradiționala ie a suferit o serie de transformări, dar şi-a păstrat în linii mari forma moștenită. Astfel a dobândit unele particularităţi, mai ales în ceea ce privește ornamentele, care au dus la stabilirea mai multor tipuri de ii, în funcţie de regiune.

Elementele de bază în compoziția iei sunt:

  • umărul – cusătura ce unește mâneca de părțile din față și spate ale iei,
  • încrețul, altița – bandă lată, bogat decorată pe mânecă care este elementul definitoriu al modelului și care nu se repetă în nici o altă parte a iei
  • râurile – benzi drepte sau oblice pe piept și mâneci
  • bibilurile sau cheițele – cusături de îmbinare a bucăților de material.

Modelele de ie sunt diferite, în funcție de regiunea unde cămașa tradițională românească a fost cusută:

  • În Maramureş, ia este pătrată la gât, care se abate de la croiul cămăşii româneşti. Specifice sunt mânecile largi care se încreţesc la umăr şi jos la mână cu creţuri de o mare valoare artistică. Ornamentarea cămăşii se face cu motive simple, geometrice şi florale.
  • În sudul Transilvaniei, respectiv în Sibiu, Orăştie, Valea Jiului, Făgăraş, întâlnim ia cu şire şi umeraş. Ornamentele în formă de şire care pornesc din umăr sunt acoperite transversal de o fâşie îngustă ornamentală, care acoperă umărul, denumită umeraş.
  • În Moldova s-au purtat în special râurii costișați/ chezuri/ piezuri – adică oblici.
  • În sudul României, s-au purtat râurii în șiruri verticale. Fie multe și fine, ca în Râmnic sau Ilfov, fie râuri copleșitori, compuși din motive mari și late, cu nume specifice, pentru Muscel „codri”, „șerpeasca”,
  • În Oltenia, s-au purtat mai mult râurii „înfurcați” ca niște ramuri (furci) care pleacă dintr-un ax de simetrie numit „cosoi”.
  • În Gorj apare tipul de râuri numiți „săbiate”.  Fostele ramuri folosite în trecut sunt acum benzi evidente, care se întâlnesc pe centrul mânecii, în unghi.

Cum se poartă ia, în funcție de culoare

Chiar dacă astăzi ia este admirată indiferent de culorile pe care le are, coloristica cusăturii are însă o însemnătate aparte.

Culorile joacă un rol aparte în costumul popular tradițional. Culorile de pe ie țin de regiunea din care provin cei care o poartă dar, mai ales, de vârstă și de rangul social. Spre exemplu, o tânără va purta culori vesele, precum roșu, galben, auriu, vii.  Pe de altă parte, ornamentele pompoase, cu multe mărgele și culori mai sobre – negru, verde, maro, argintiu, violet închis-  le sunt rezervate doamnelor cu un statut social ridicat sau zilelor de sărbătoare.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro