Pentru multe persoane, ideea unei ședințe de terapie psihodinamică poate părea misterioasă. Poate apărea imaginea unui terapeut tăcut, care notează lucruri într-un carnet, în timp ce cineva vorbește despre copilărie. Sau poate există impresia că trebuie să fie o problemă „foarte gravă” ca să merite terapia.
În realitate, terapia psihodinamică este un proces profund, dar foarte uman, care ajută la înțelegerea lumii interioare: de ce apar blocaje, de ce se repetă aceleași tipare în relații, de ce apare autosabotajul sau de ce unele emoții par imposibil de gestionat.
Este o formă de psihoterapie cu bază științifică, derivată din tradiția psihanalitică, dar adaptată nevoilor moderne și ritmului actual.
Ce este terapia psihodinamică, mai exact?
Terapia psihodinamică pornește de la ideea că multe emoții, reacții și alegeri sunt influențate de procese inconștiente. Cu alte cuvinte: există gânduri, conflicte interne și experiențe emoționale care nu sunt mereu conștientizate, dar care influențează felul în care cineva se simte și acționează.
De exemplu, poate exista convingerea că „nu ai noroc în relații”, dar în terapie devine vizibil că:
- simți constant atracție față de persoane indisponibile emoțional;
- ai anxietate când o relație devine prea apropiată;
- îți este dificil să îți exprimi clar nevoile emoționale;
- există o teamă constantă de respingere.
Astfel de tipare nu apar întâmplător. Ele se formează în timp și pot fi înțelese în cadrul procesului terapeutic.
Cum arată o ședință de terapie psihodinamică
O ședință durează de obicei 45-50 de minute și se desfășoară într-un cadru stabil și confidențial. Terapeutul nu oferă rețete și nu dictează soluții rapide, ci susține un proces de explorare și clarificare emoțională.
De cele mai multe ori, ședința începe cu un subiect adus de persoana aflată în terapie: o stare apăsătoare, o situație recentă sau o dificultate care revine. De acolo, discuția se desfășoară natural, însă terapeutul urmărește anumite elemente care pot revela cauze mai profunde.
Într-o ședință pot apărea:
- asocierea liberă (spunerea lucrurilor așa cum vin, fără autocenzură);
- explorarea emoțiilor și a sensului lor;
- explorarea trecutului atunci când devine relevant pentru înțelegerea prezentului;
- observarea mecanismelor de apărare (modalități inconștiente de protecție psihică);
- identificarea tiparelor relaționale (cum apar anumite dinamici în contactul cu ceilalți).
Terapia psihodinamică nu se concentrează doar pe relatarea unei povești, ci mai ales pe înțelegerea trăirii și a funcționării psihice.
Ce face terapeutul în ședință (și de ce nu este „doar o discuție”)
Terapeutul ascultă atent nu doar ceea ce se spune, ci și ce se află „sub suprafață”: emoții nespuse, ambivalențe, evitări, expresii repetitive, contradicții sau reacții automate.
Uneori, cele mai importante informații apar tocmai în detalii. De exemplu, o persoană poate spune: „Nu contează, nu e mare lucru.”, dar tonul, ritmul vorbirii, expresia feței sau frecvența acestei fraze pot indica durere emoțională, rușine sau anxietate. Mintea încearcă să le minimizeze pentru a le face mai suportabile.
Intervențiile terapeutului pot include:
- întrebări de clarificare („Ce s-a simțit exact în acel moment?”);
- reflecții („Se observă o tendință rapidă spre autoînvinovățire.”);
- interpretări formulate cu grijă („Poate că apropierea este dificilă pentru că a fost asociată cândva cu pericol sau durere.”);
- conectarea cu tipare recurente („Situația aceasta apare și în alte relații?”).
Scopul nu este analiza rece sau judecata, ci creșterea conștientizării și obținerea unei libertăți psihologice mai mari.
De ce terapia psihodinamică poate produce schimbări profunde
Terapia psihodinamică nu urmărește doar diminuarea simptomelor, ci înțelegerea cauzelor psihologice care le mențin. În ședințe, procesul se construiește treptat: prin explorarea emoțiilor, a tiparelor repetate și a felului în care experiențele trecute influențează reacțiile din prezent. În acest cadru, ceea ce părea confuz sau „fără explicație” începe să capete sens.
Pe termen lung, beneficiul major este că terapia ajută la dezvoltarea unei relații mai conștiente cu sine: o capacitate crescută de autoreglare, mai multă claritate emoțională și mai multă libertate în alegeri. Pentru multe persoane, aceasta nu înseamnă doar „a se simți mai bine”, ci a înțelege mai profund cine sunt, ce nevoi au și de ce anumite dificultăți au persistat ani întregi.
Sursa foto: pexels.com
Ultima modificare ianuarie 24, 2026 8:40 pm