Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
Dacă vrei să-ţi găseşti o slujbă în afara ţării trebuie să începi cu o cercetare a pieţei de interes, să cauţi anunţuri online, în presă şi la firmele de recrutare.
Înainte de a aborda aspectele care deosebesc un angajator din România de unul din afara ţării, CV-ul sau resume-ul tău trebuie să fie redactat ţinând cont de informaţiile care ar putea să fie relevante pentru acel angajator. Dintr-un CV bine făcut nu poate să lipsească o scurtă descriere a activităţii specifice fiecărei poziţii prezentate.
În ceea ce priveşte specificul unui CV prezentat unui angajator din străinătate, ar fi util să ţii cont, atât în alegerea informaţiilor cât şi în alegerea formei de prezentare, de eventualele diferenţe culturale, sau de specificul poziţiei în contextul companiei sau chiar în contextul economic al ţării respective.
În ţările europene cele două denumiri se confundă. Spre exemplu, în Statele Unite ele au în vedere două abordări diferite. Resume-ul este o scurtă prezentare de una, maxim trei pagini a experienţei profesionale şi a calificărilor tale, în timp ce CV-ul este o prezentare detaliată a parcursului profesional având între trei şi zece pagini.
Cadrul legislativ din Statele Unite şi Canada determină includerea a cât mai puţine informaţii personale în CV sau resume. Astfel, ca urmare a evitării acuzaţiilor de discriminare, angajatorii nu solicită informaţii de genul: vârstă, rasă, religie, sex, statut social sau număr de copii.
În state ca Germania şi Elveţia documentele trimise de aplicanţi în scopul susţinerii candidaturii lor (CV, poză, scrisoare de intenţie, etc.) se returnează într-un interval de trei, şase luni celor care nu au fost selectaţi. Candidaţii din UK şi Irlanda care aplică pentru posturi de middle şi top management preferă să îşi transmită către recrutor CV-ul printat pe o hârtie mai groasă şi de o calitate superioară.
În unele ţări ca Franţa şi Japonia se mai păstrează încă obiceiul solicitării completării de mână a unui formular standardizat sau a scrisorii de intenţie pentru aplicaţie.
Astfel analiza grafologică vine în sprijinul evăluarii personalităţii candidatului. Rirekisho este denumirea resume-ului tradiţional japonez de două pagini care are în vedere mai mult un profil personal al aplicantului şi care se completează de mână în limba japoneză.
Cronologic, funcţional sau mixt?
Deşi există unele diferenţieri, în formatul CV-ului, în funcţie de zona angajatorului, un CV ca să atragă atenţia trebuie să fie adaptat în funcţie de poziţia pentru care se aplică şi experienţa candidatului. Există trei tipuri: CV-ul cronologic, cel funcţional şi mixtul.
Cel cronologic, trebuie să cuprindă informaţii în ordine cronologică sau invers cronologică, referitoare la experienţa ta profesională. Angajatorii preferă acest model considerându-l cel mai relevant şi cel mai uşor de citit.
CV-ul funcţional îţi dă posibilitatea de a-ţi evidenţia şi corela abilităţile cu realizările. Acest tip îl poţi folosit numai atunci când ai un număr relevant de calificări şi competenţe.
Mixtul le îmbină pe cele de mai sus însă, dacă nu este bine structurat şi poate genera confuzii.
Mixtul este indicat
„În calitate de consilier în carieră certificat GCDF (Global Career Development Facilitator), sfatul meu pentru candidaţii care doresc să îşi schimbe aria de activitate sau absolvenţi, este de a întocmi CV-ul în format mixt, deoarece cel cronologic nu îi avantajează pe cei care vor să schimbe aria de activitate iar cel funcţional nu îi ajută pe absolvenţi în evidenţierea abilităţilor necesare locului de muncă”, spune Isabella Berghoffer, managing director la Royalty Jobs International (companie specializată în recrutare şi servicii payroll de personal).
Ce trebuie să conţină în plus
Din CV-ul prezentat angajatorului din străinătate, nu trebuie să lipsească prezentarea pe scurt a companiilor pentru care ai lucrat în România, cu referinţe de tip pagină web sau prezenţe în mass-media.
Este foarte important ca cel care-ţi citeşte CV-ul să-şi poată face o imagine a companiilor pentru care ai lucrat anterior. Atunci când companiile respective nu sunt cunoscute în afara ţării, trebuie să oferi informaţii legate de obiectul de activitate, de numărul de angajaţi şi eventual de cifra de afaceri (mai ales când este vorba despre poziţii care presupun un nivel ridicat de responsabilitate).
Cum este la interviu
Atmosfera de la interviu este relaxantă, se pune accentul pe modul în care gândeşti şi îi poţi motivezi pe cei din jur. Întrebările sunt puţine, deschise, lăsand impresia unei conversaţii care curge natural. Evident, există şi modalităţi de verificare a studiilor şi calificărilor obţinute, a experienţei profesionale, ale cazierului, însă acestea nu cad în sarcina intervievatorului ci a unei companii specializate în verificarea acestor informaţii.
Este foarte important ca răspunsurile tale să fie cât mai exacte şi să reflecte realitatea, iar prezentarea să fie făcută pornind de la lucrurile relevante pentru acea poziţie şi acea companie. Trebuie să ai o abordare cât mai deschisă, astfel încât să fii cât mai autentică în relaţia cu reprezentantul potenţialului angajator.