INTERVIU Adriana Istrate: „Am renunțat să mă «târăsc» prin viață și am început să alerg”

Adriana Istrate are 34 de ani si, la vârsta la care mulți își caută drumul în viață, ea îl știe pe al ei. Este prima româncă învingătoare într-un ultramaraton. În noiembrie anul trecut, Adriana a alergat 100 de kilometri, la -35 de grade, într-o competiție desfășurată în Antarctica. Este consultant bancar și aleargă doar de doi ani. Citește un articol despre Adriana Istrate în ediția de martie a revistei „Unica”, din 24 februarie la chioşcuri!

Cum a început povestea ta cu sportul? Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că vrei o schimbare în viața ta și de ce ai dorit această schimbare?
Declanșatorul alergării a fost contextul din martie 2013, atunci când eram complet lipsită de claritate și perspectivă în legătură cu fiecare aspect al vieții mele. Simțeam că ceva nu funcționează corect, nu știam ce anume, pentru că nu aprofundam stările respective, probabil din teama de necunoscut sau de adevăr, mai bine zis. Mă complăceam într-un aparent confort, fără să realizez, de fapt, disconfortul. În acest context, am auzit discursul lui Andrei Roșu la una dintre conferințele organizate de BCR Banca pentru Locuințe, compania în care lucrez. La finalul prezentării sale, știam deja că voi începe să alerg, fără să bravez pe tema aceasta. „Poftă de viață” era mesajul care ajungea la mine și, dintr-o dată, mă vedeam într-un viitor mult mai luminos, mai plin de viață, mai energic.

De ce ai ales jogging-ul și nu alt sport?
Încă nu știu dacă eu am ales alergarea sau ea pe mine, însă mă bucur de rezultat. Este un sport la îndemână, care nu presupune cine știe ce infrastructură, echipament de specialitate, abonament la sală sau instructor. Doar dorința de a ieși din casă, chiar dacă ai și „alte lucruri de făcut”.

Ai mai practicat alt sport până să începi să alergi?
Trecutul meu nu abundă în performanțe sportive. În clasele 5-7 am făcut volei, însă niciodată la nivel de performanță pentru că eram mică, slabă și lipsită de putere în brațe. Peste 15 de ani, singura legătură cu sportul erau cele câteva abonamente la sală, pe care le utilizam și nu prea, pentru că, evident, „nu aveam timp”. Fără să fiu atrasă îndeosebi de sport, participam cu plăcere la orele de educație fizică și nu-mi luam vreodată scutiri medicale. Un punct în plus ar fi genele bune primite de la părinți, bănuiesc.

Momentul care i-a schimbat destinul Oanei Roman. Avea 13 ani când s-a întâmplat! 'M-am îngrăşat 25 de kg în 2-3 luni'

Recomandarea zilei

La ce ai renunțat de când faci sport?
Chiar dacă termenul presupune, în general, o pierdere, pe mine m-a dus în sfera pozitivă. Astfel, am renunțat să mă uit la televizor, reducând activitatea la câteva ore pe lună, apoi am renunțat să stau ore în șir peste programul normal de lucru, făcând din orele peste program centrul universului meu, am renunțat să pierd vremea în activități care nu aduceau valoare existenței mele, am renunțat să mai amân lucruri pe principiul „le pot face și mâine”, am renunțat să mă complac în situații care nu se rezolvau pentru ca „nu se poate”, „suntem prea mici ca să schimbăm lucrurile” sau pentru că „așa e sistemul”. Un alt lucru la care am renunțat a fost acela de a mă gândi doar la mine, implicându-mă în acțiuni de voluntariat. Practic, am renunțat să ma „târăsc” prin viață și am început să alerg.

Care ți se pare cel mai mare câștig de când alergi?
Sportul alimentează una dintre cele mai importante valori ale mele – sănătatea. „Men sana in corpore sano” presupune o armonie între corp, minte și spirit și cred că sportul mă ajută la echilibrarea fiecăreia dintre cele trei inteligențe: fizică, mentală și spirituală. Am foarte multă energie, mă simt excelent, gândirea mea este mult mai clară, iar asta se vede în tot ce fac. Prin competițiile la care am participat, am cunoscut foarte mulți oameni, de la alergători amatori (ca mine) la specialiști de la care am învățat foarte multe despre cum pot deveni o versiune mai bună. Astfel de stări sunt molipsitoare, vă avertizez! Stați în preajma unui alergător și vă veți da seama.