Însă își aduce aminte că acel eveniment tragic le-a curmat viața surorilor ei gemene. Oana avea două surori gemene vitrege mai mari ca ea cu 5 ani, Camelia și Adriana, dintr-o relație a mamei sale, Mioara Zăvoranu, cu un bărbat pe nume Șerban Gheorghiade.

“Eu locuiam la câteva blocuri distanţă de cel în care stăteau părinţii mei, iar gemenele erau la ei. Imediat ce s-a oprit cutremurul, am simţit un gol în stomac şi am fugit spre casa părinţilor mei. Eram în halat şi cu Oana în braţe. Căzuse blocul Dunărea, căzuse Scala, aproape tot centrul era distrus, era mult praf, multe dărâmături, oamenii urlau de durere… A fost un adevărat coşmar. Am stat două zile şi două nopţi în faţa blocului Casata, până i-au scos militarii pe ai mei de sub dărâmături. N-am vrut să plec până nu i-au găsit” - povestea în urmă cu mai mulți ani mama Oanei Zăvoranu, potrivit Libertatea.

Pentru că era prea mica să conștientizeze cât de îngrozitor a fost cutremurul și pentru că nici nu a apucat să-și cunoască bine surorile, Oana Zăvoranu a declarant că nu a fost “devastată” când a aflat de moartea lor. “Dacă nu am apucat să realizez ce înseamnă să am două surori, nici nu pot să spun că am fost devastată. Nici de surori, nici de bunici prin prisma faptului că, având 4 ani, nu îmi amintesc de niciunii. Eu sunt obișnuită să fiu fără surori, fără frați, pentru că așa am crescut”, a povestit Oana Zăvoranu pentru playtech.ro.

“Noi stăteam la blocul Sabena. Este chiar lângă Intercontinental și la vremea respectivă, în afară de Inter, era singurul bloc construit pe role, ceea ce l-a făcut să nu cadă ca restul blocurilor de pe Magheru, respectiv Casata, unde stăteau surorile și bunicii mei. Îmi aduc aminte că, stând la etajul 8 în apartamentul acela superb de pe Magheru unde m-am născut și am copilărit, tata cobora printre dărâmături cu mine, eu eram cu picioarele pe după gâtul lui și era foarte mult praf, miros de zidărie, foșnet puternic. Nu mai funcționa liftul, era panică totală și îmi aduc aminte că pur și simplu coboram cu tata într-un nor de praf, de zidărie. Auzeam țipete, era agitație, era panică, era nenorocire.” - a explicat Oana Zăvoranu.