Melania Medeleanu – punct şi de la capăt

De Revista Unica pe

Melania Medeleanu, prezentatoarea postului Realitatea TV, a povestit în revista Unica despre noile ei provocări profesionale şi despre cum a reuşit să-şi găsească…
liniştea acasă, departe de Bucureşti, dar mereu înconjurată de copii.

Melania, îţi doreşti să continui la Realitatea?

Sunt 18 ani de când fac televiziune. Asta ştiu să fac,  e o parte importantă din viaşa mea şi n-aş renunţa la o parte importantă din viaţa mea. E o meserie pe care o tratez cu respect şi pe care o fac cu plăcere. N-am să renunţ la televiziune, cel puţin deocamdată. Dar mai am un an de master în care vreau să termin cu şcoala, să învăţ lucruri noi pentru mine, să construiesc mai frumos echipa şi After-schoolul, iar după aceea mă voi gândi la cât timp voi acorda televiziunii.

Megastory este un format…?

Care mă bucură, da! Sesiunea de reportaje este o emisiune pe sufletul meu, adică îmi doream de mult să prezint o emisiune în care să aflu poveşti, să văd mai multă imagine şi mai puţină vorbărie, din care să rămân cu ceva: cu o senzaţie de revoltă, de plăcere, de „vreau să iau atitudine”.

Şi asta s-a întâmplat. Am avut un material despre o persoană aflată într-un cărucior şi la sfârşitul acelei emisiuni, persoana a primit un cărucior nou. Am avut emisiuni de pe urma cărora am avut reacţii imediate şi ăsta mi se pare unul dintre rolurile televiziunii: de a pune lumina şi pe lucruri foarte frumoase, şi pe lucruri foarte urâte, aşa încât să te îmbogăţeşti cu ceva de pe urma materialelor respective şi asta am simţit eu prezentând Megastory. Am simţit că mă îmbogăţesc cu ceva.

Ai avut vreodată îndoieli referitoare la meseria de jurnalist?

Nu, nu, nu! Mie meseria îmi place foarte tare, nu am avut niciun moment în care să spun că meseria e urâtă. Meseria e foarte frumoasă, important e cum o faci. Îndoielile vin din ce pot eu să dau acestei meserii. Cu ce simt acum, mai pot să dau suficient? Anul trecut pe vremea asta m-am gândit că nu mai pot să mă împart în egală măsură între copii şi meseria asta. Atunci când eram cu copiii mă gândeam numai la ei, şi când plecam spre serviciu, tot la copii mă gândeam. N-am dat rateuri majore, dar sufletul meu nu mai era acolo. Şi m-am gândit că mi-ar prinde bine o pauză.

Şi când te-ai întors, în ce stare de spirit erai?


Oh, când şi se face dor de meseria asta, sigur că vii cu mult mai mult entuziasm. Mi se făcuse dor!

Citeşte interviul integral în numărul de decembrie al revistei Unica.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro