De ce ai ales Medici fără Frontiere și nu orice altceva? Pentru Medici Fără Frontiere aveam o admirație aparte de mulți ani. Mi-au plăcut tare mult programele lor, cât și pertinența lor. Apoi, știam că are și reputația de a fi o organizație medicală de urgență și asta m-a făcut și mai curioasă să experimentez munca în teren.

Cu ce te ocupi ca și coordonator financiar la Medici fără Frontiere? Îmi imaginez că este destul de diferit față de munca într-o multinațională. Este destul de diferit față de ce făceam că analist financiar în România. La MSF munca mea presupune coordonarea câtorva proiecte pe partea financiară și mă ocup de supervizarea întregului proces financiar: de la bugete până la relația cu bănci, instituțiile guvernului. Mă asigur că sunt respectate normele financiare ale organizației, cât și a specificului țării în care activăm. Trebuie să știu și să înțeleg destul de bine strategia medicală a organizației, cât și contextul politic și socio-economic al țării respective.

Să lucrezi în această organizație este un risc asumat. Când ai decis că asta îți dorești să faci, care au fost reacțiile celor dragi ție? Familia m-a susținut întotdeauna. Evident că le este dor de mine, așa cum îmi este și mie dor de ei, dar da, cred că s-au și obișnuit între timp cu stilul meu de viață destul de haotic.

Au fost momente când ți-a fost frică de ce se întâmpla în jurul tău? Dacă da, îmi poți da, te rog, un exemplu? Frică nu cred că mi-a fost niciodată, însă sunt momente de tensiune crescută - fie că este vorba de explozii, bombardamente în jurul tău, trecerea punctelor de check point care sunt armate (în Irak și Yemen sunt foarte numeroase). Este mai degrabă o stare încordare sau vigilența decât o una de frică.