Un înțelept într-ale vinurilor spunea la un moment dat că vinurile pe care le consumăm cel mai frecvent sunt cele mai importante din viața noastră și nu vinurile-vedetă, despre care citim sau învățăm la cursuri, dar pe care nu știm dacă le vom degusta vreodată. Câți dintre noi se pot lăuda că au acasă vreun Chateau d’Yquem sau vreun Romanée-Conti? Și chiar dacă am deține aceste vinuri, oare chiar le-am desface sau le-am păstra ca pe o comoară, undeva într-o cameră rece și întunecoasă? E un subiect de dezbătut.
Când spun vinuri pe care le consumăm frecvent, mă uit la paharul meu cu Șarbă de Odobești din care răsare un parfum de trandafiri albi și piersici abia date în pârg, în timp ce îmi pregătesc nişte tagliatelle cu leurdă trase într-un sos pesto cât se poate de comercial, stropite discret cu ulei măsline și acoperite de o ploaie de brânză maturată de Horezu, cu care îmi place să înlocuiesc parmezanul. Șarba, acest strugure care se cultivă doar în zona Vrancea – obținut prin încrucișarea dintre Tămâioasă românească și Riesling italian realizat cu bună știință în anii 70, la stațiunea de cercetări viticole (SCDVV) de la Odobești – dă niște vinuri seci, cu aciditate medie, nici prea ridicată, dar nici foarte domoală, ușor frizant, atât cât să taie din densitatea sosului pesto și a brânzei maturate în care se scaldă pastele mele.
Când mă gândesc la vinuri simple, bune de consumat la o masă obișnuită, Crâmpoșia selecționată poate fi o altă opţiune. E o rudă dichisită a tulburelului de Drăgășani – care este de fapt un cupaj din toate soiurile din zonă – obținut cam în aceeași perioadă cu Şarba, dar la stațiunea de cercetare viti-vinicolă de la Drăgășani (SCDVV Drăgășani). Crâmpoșia poate fi consumată şi ca strugure de masă. Vinul iese sec, cu arome subtile de flori de câmp, aciditate ridicată, fiind şi frizant natural. Un vin care se consumă tânăr, dar care, chiar și după 12 luni, rămâne frizant și acid. Motiv pentru care din Crâmpoșie se poate obține și spumant (prin metoda tradițională de obținere a șampaniei). Întrebați de el la terase, începe să își facă loc în meniurile din București și merge bine pe tot parcursul unei mese – de la platouașul tradițional cu telemea de oaie și şuncă afumată, până la sandvișul cu pulled pork, de inspirație americană. Pe vară merge bine şi la o salată Caesar, pentru că da, Crâmpoşia chiar e un vin care poate „ţine” toată masa.
Ca să schimbăm un pic registrul, îndrăznesc să aduc în discuție Tămâioasa românească. În mod tradițional, este vinificată în dulce, fiind un soi aromat, care se culege la supracoacere. Originile acestui strugure se presupune că ar fi în Grecia Antică. Deși s-a împământenit iniţial în zona Drăgășani (Vâlcea), se pare că și-a găsit vocația lui ca soi în zona Pietroasa, județul Buzău. Aici se obțin Tămâioase cu potențial mare de învechire. Se cultivă cu succes şi în zona Cotnari, dar şi în sudul ţării – Mehedinţi.
O Tămâioasă tânără, în varianta ei dulce sau demi-dulce, este o explozie de arome de miere de salcâm, flori de tei și un ușor iz de tămâie, atât în miros cât şi în gust. În mod tradițional, vinul dulce este vin de desert. Însă o Tămâioasă echilibrată, în care toată dulceața să fie susținută de o aciditate bună, cu toată explozia ei de arome, îmi place să o savurez pur și simplu, după ce stă la frigider cam jumătate de oră. Uneori, un vin de desert poate să fie un desert în sine, chiar şi un vin nepretenţios ca Tămâioasa noastră.
Ce vreau să spun este că, atunci când iubim vinul, ne dorim să îl integrăm cumva în viața noastră de zi cu zi, fie că este o banală zi de marți sau ziua de Paşte. Și acum, că tot vine vara, merg de minune vinurile acestea albe simple, ușor frizante sau super aromate, răcite bine, cu aciditate bună care să nu ne scoată prea mult din zona noastră de comfort și care sunt produse local, din soiuri autohtone. Consumate cu moderaţie, sunt vinuri plăcute, de conversaţii lungi.
Ți-am făcut poftă? Atunci, înainte să pornești spre primul magazin de vinuri disponibil, aruncă un ochi pe site-ul Fundației Calea Victoriei. Roxana Nicolaescu, autoarea articolului, începe din 18 mai, în seri de vineri, un curs pentru cei care vor să înțeleagă și să guste, în cunoștință de cauză, lumea vinului. Fiecare dintre cele 4 întâlniri include și o parte de degustare. Dacă vrei să vii, te poți înscrie pe [email protected].