Ziua Crucii, sărbătorită în fiecare an pe 14 septembrie, este una dintre cele mai importante zile din calendarul creștin-ortodox. Cunoscută în Biserică drept Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătoarea are o semnificație religioasă profundă și este însoțită de numeroase tradiții și superstiți. În calendarul popular, 14 septembrie marchează totodată sfârșitul verii și începutul toamnei, fiind numită Cârstovul Viilor sau Ziua Șarpelui.
Înălțarea Sfintei Cruci este sărbătorită de Biserica Ortodoxă la 14 septembrie și amintește două momente importante din istoria creștinismului. Primul este aflarea Crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos, la Ierusalim, în anul 335, iar cel de-al doilea este readucerea Sfintei Cruci în biserica Sfântului Mormânt, în anul 629.
Este un mare praznic notat în calendarul ortodox cu post negru. Numeroși creștini, dar mai ales călugării și preoții țin post doar cu apă până la apusul soarelui.
Ce semnificație are Ziua Crucii în creștinism
Crucea este, pentru creștini, unul dintre cele mai importante simboluri ale credinței. Ea amintește de jertfa Mântuitorului, de suferință, dar și de biruința asupra morții. Din acest motiv, Ziua Crucii este privită ca un moment de reculegere, rugăciune și apropiere de Dumnezeu.
Totodată Ziua Crucii, prin sacrificiul Mântuitorului, ne aduce aminte să fim mai generoși, mai răbdători, mai apropiați de oamenii aflați în suferință. În numeroase regiuni din țară, femeile pregătesc pachete de pomană cu ocazia acestei sărbători, pe care le împart celor nevoiași, vecinilor sau rudelor cu venituri modeste.
Una dintre tradițiile importante care marchează această sărbătoare este postul, însoțit de cumpătare și rugăciune. Potrivit tradiției creștine, credincioșii postesc pentru a-și aminti de patimile și moartea Mântuitorului. În tradiția populară, postul din această zi era considerat și un mijloc prin care oamenii se puteau feri de boli și de necazuri. Este ziua în care trebuie să ne ferim de alimentele de dulce, dar mai ales de gândurile negre, de bârfă, de ură, de gelozie și certuri, pentru că postul trebuie în primul rând să curețe sufletul și mintea.
Ziua Crucii marchează sfârșitul verii
Dincolo de semnificația religioasă, ziua de 14 septembrie are un loc aparte în calendarul popular românesc. Ziua Crucii este considerată momentul care încheie vara agrară și anunță intrarea în sezonul rece, în sezonul roadelor de toamnă și al brumelor.
Centrul Național al Patrimoniului arată că, în calendarul tradițional, vara agrară începea în apropierea echinocțiului de primăvară, avea ca punct central solstițiul de vară și se încheia în preajma echinocțiului de toamnă, odată cu Ziua Crucii.
În zonele viticole, sărbătoarea este cunoscută drept Cârstovul Viilor și era legată de culesul strugurilor, ultimul mare eveniment agrar al anului înainte de a începe iarna. Ziua era un moment important pentru gospodari, care adunau strugurii, nucile, merele și prunele și aduceau mulțumire pentru roadele obținute peste an. Imediat după Ziua Crucii, gospodarii pregăteau mustul, apoi îl trăgeau în butoaie mari de lemn, unde începea fermentarea și pregătirea vinului.
De ce se numește și Ziua Șarpelui
Un alt nume popular al zilei de 14 septembrie este Ziua Șarpelui. Conform credințelor tradiționale, această dată este momentul în care șerpii, insectele și alte târâtoare se retrag în pământ să se ascundă de gerul iernii. Legendele spun că șerpii vor rămâne ascunși până pe data de 17 martie, când este sărbătorit Alexie cel Cald, cel care anunță întoarcerea primăverii.
În vechile legende românești se vorbește chiar despre o piatră nestemată pe care șerpii o lasă în urma lor înainte de a se ascunde pentru iarnă. Se credea că aceasta ar avea puteri vindecătoare, dar nu oricine are harul de a o găsi. Tot din această credință vine și obiceiul de a evita rostirea directă a cuvântului „șarpe”, folosindu-se în schimb denumiri precum „Domn”, „Curea” sau „Cel care se târăște”.
Ce tradiții se respectă de Ziua Crucii
Una dintre cele mai cunoscute tradiții este mersul la biserică și participarea la slujbă. În trecut, se făcea praznic și se împărțeau de pomană diverse daruri, printre care mied, covrigi, lumânări și fructe de toamnă. Și în zilele noastre, multe femei pregătesc de pomană și împart bucate specifice, cum ar fi coliva, colacii din grâu nou, orez cu prune, fructe și nuci.
În mod deosebit se ofereau daruri celor săraci sau familiilor cu copii. Gestul avea rolul de a împărți din belșugul gospodăriei și de a-i pomeni pe cei plecați dintre cei vii.
În unele zone, ofrandele erau legate de roadele toamnei și de începutul culesului viilor – struguri, mere sau prune. Astfel, sărbătoarea unea credința creștină cu vechile rituri agricole ale satului românesc.
Ziua era asociată și cu recoltarea ultimelor plante de leac. În tradiția populară, acum era momentul potrivit pentru a se culege diverse ierburi tămăduitoare precum bozul, micșunelele, mătrăguna, năvalnicul sau alte ierburi despre care se credea că pot fi folosite pentru vindecare pe parcursul anului.
Plantele și florile puteau fi duse la biserică pentru a fi sfințite. Busuiocul ocupa un loc special în aceste obiceiuri. După ce era sfințit, oamenii îl păstrau în casă, lângă icoane, îl puneau în anumite locuri ale gospodăriei sau îl foloseau în diverse ritualuri tradiționale.
Busuiocul sfințit, considerat protector al casei
În unele regiuni, busuiocul sfințit de Ziua Crucii era folosit în numeroase practici populare. Se punea în apa păsărilor, în apa folosită de fete pentru spălat sau la streașina casei, oamenii considerând că astfel pot proteja gospodăria de rele și de trăsnete.
În Bucovina existau și obiceiuri prin care busuiocul sfințit sau alte plante erau legate de pomii fără rod, în speranța că aceștia vor avea o recoltă mai bogată în anul următor. Aceste practici fac parte din patrimoniul tradițional și reflectă felul în care oamenii de odinioară legau sărbătorile religioase de ciclurile naturii și de muncile agricole.
Ce nu e bine să faci de Ziua Crucii, conform tradiției
În jurul zilei de 14 septembrie s-au adunat numeroase interdicții și superstiții populare. Ele trebuie privite ca parte a tradiției românești, și nu ca reguli religioase obligatorii.
Nu este bine să mănânci de dulce
Postul este una dintre principalele rânduieli asociate acestei sărbători. În tradiția populară se spune că persoana care postește de Ziua Crucii va fi ferită de boli și necazuri și va avea putere să treacă mai ușor peste încercările de peste an.
Nu este bine să mănânci anumite alimente
Unele tradiții vechi recomandau evitarea alimentelor care au forma unei cruci sau care amintesc, prin forma lor, de simbolul crucii și de începuturile creștinismului. Printre acestea erau menționate nucile – simbol al lemnului din care se fac crucile, usturoiul, peștele – vechi simbol al creștinismului, castraveții, prunele sau varza.
Aceste interdicții țin de credințele populare și nu trebuie confundate cu regulile alimentare stabilite de Biserică pentru această zi.
Nu este bine să tai lemne
O superstiție consemnată în tradiția populară spune că nu este bine să tai lemne de Ziua Crucii, deoarece astfel șerpii ar putea ajunge în casă. Credința este legată de ideea că, la 14 septembrie, târâtoarele „intră în pământ” pentru sezonul rece. Iar cine taie lemne le tulbură pacea și tihna, iar șerpii vor căuta să se ascundă în casa lui.
Nu este bine să lucrezi fără rost
Fiind o sărbătoare importantă, ziua era respectată prin odihnă, rugăciune și participare la slujbă. În mentalitatea tradițională, oamenii evitau muncile gospodărești care puteau fi amânate și acordau mai mult timp bisericii și familiei.
Nu este bine să ignori semnificația religioasă a zilei
Dincolo de toate superstițiile, esența zilei rămâne una creștină. Ziua Crucii este un moment de rugăciune și reculegere, în care credincioșii sunt chemați să se gândească la jertfa lui Iisus Hristos și la valoarea Crucii în credința creștină, prin rugăciune și post.
Ce se mai spune despre plantele culese de Ziua Crucii
În tradiția populară, 14 septembrie era considerată ultima zi importantă pentru culegerea unor plante de leac. Oamenii strângeau diverse ierburi și plante pe care le păstrau pentru momentele în care aveau nevoie de ele. Florile de busuioc sfințit la această sărbătoare alină durerile, chiar și migrenele puternice sau durerile de dinți. În mediul rural, cu crenguțe de busuioc aprinse se afumă bolnavii de friguri.
Există și o legendă potrivit căreia, în noaptea de Ziua Crucii, florile se anunță unele altora că urmează să se usuce și să moară, astfel că în următoarele zile multe flori din grădini și de pe câmpuri se ofilesc. Florile care apar după această dată, precum brândușa de toamnă, erau asociate în unele zone cu lumea morților. Brândușele de toamnă erau considerate mesageri din lumea de dincolo.
Ziua Crucii, între credință și tradiție
Ziua Crucii, 14 septembrie, este una dintre acele sărbători în care tradiția religioasă și cultura populară românească s-au împletit de-a lungul timpului. Pentru creștini, este ziua Înălțării Sfintei Cruci și un moment de post și rugăciune. Pentru lumea tradițională, este totodată pragul dintre vară și toamnă, momentul în care se încheie anul agrar și se retrag în pământ șerpii și alte târâtoare.
Cele mai multe dintre interdicțiile legate de această zi – de la tăiatul lemnelor până la evitarea anumitor alimente – aparțin frumoaselor tradiții populare românești. Ele pot fi privite ca mărturii ale modului în care oamenii de odinioară înțelegeau schimbarea anotimpurilor și încercau să își protejeze gospodăria, sănătatea și recolta.
Pentru cei care respectă această sărbătoare, 14 septembrie rămâne însă, înainte de toate, o zi dedicată Crucii, rugăciunii, recunoștinței și aducerii aminte de jertfa Mântuitorului.
Foto: Shutterstock
Ultima modificare septembrie 14, 2026 9:46 am