Nina Cosac transformă orice fetiţă în prinţesă

19.09.2013, 15:00.

Printre panglici, catifea şi satin, Nina Cosac creionează moda anilor 1800 pentru orice fetiţă care îşi doreşte să se simtă prinţesă.
Un concept îndrăzneţ, care prinde viaţă pe manechinele din atelierul „Nina Balerina”

Timp de câteva ore am intrat într-o poveste. Un singur ţîrrrr, şi o doamnă mai în vârstă s-a grăbit să-mi deschidă poarta şi m-a poftit înăuntru. O vilă cu etaj, pe strada Trotuşului, nimic deosebit faţă de celelalte case care se vedeau în zare. Dar în spatele uşii de la intrare, scârţâitul parchetului, ramele cu fotografii în sepia, păpuşile de pe vremea străbunicilor, canapeaua în stil Ludovican, zecile de umeraşe îmbrăcate cu rochiţe colorate, manechinele accesorizate cu măşti, care m-au întâmpinat în fiecare cameră, decoraţiuni: pene, oglinzi, cutiuţe în formă de inimioară, … detalii oriunde întorceam privirea. M-am simţit ca într-un decor de film vechi sau înăuntrul unei căsuţe Barbie. Am luat loc pe canapea şi mi-am dorit ca, un moment, să fiu iar copil şi să pot proba măcar o parte din toate hăinuţele care mă înconjurau. M-au trezit din reverie o voce caldă şi o strângere de mână prietenoasă… aşa am cunoscut-o pe Nina Cosac, creatoarea de pe etichetele rochiţelor.

O ingineră creativă

Nina Cosac spune că este o bucureşteancă „prin adopţie“: născută în Capitală, crescută în Turnul Măgurele şi pe urmă venită la Bucureşti pentru studii superioare. Materialele şi schiţele au fost pasiunea ei încă din clasa a VIII-a.
„Aveam pe atunci o maşină de cusut Ileana şi am început uşor-uşor să-mi croiesc tot felul de haine sau să adaug rochiilor din şifonier câte un detaliu care credeam eu că le face mai deosebite sau mă poate face pe mine mai specială şi la fel de elegantă ca restul colegelor care se îmbrăcau de la Fondul plastic“, îşi aminteşte Nina. Profesia de croitoreasă nu era însă pe vremea lui Ceauşescu la fel de apreciată ca în ziua de azi. Împinsă de la spate de părinţi, Nina a renunţat la ideea de designer vestimentar şi a terminat o facultate cu profil mecanic, titulatura de inginer fiind un must-have spre care erau îndrumaţi toţi tinerii din vremea ceauşistă.
Acum, la 39 de ani, se declară o femeie împlinită: „Ştiu că sună a clişeu, dar sunt căsătorită de opt ani, am trei copii minunaţi şi un lucru doar al meu: atelierul Nina Balerina şi bucuria de a schiţa zi de zi noi creaţii“, povesteşte creatoarea.

Atelierul – o idee pretenţioasă

Investiţia în „Nina Balerina“ a început acum un an. Amenajarea spaţiului de croitorie de la etajul unu şi a camerelor de prezentare de la intrare „au înghiţit sume frumoase de bani, dar am avut un sprijin de nădejde talentat: Agatha Blanck, prietena mea decorator şi artist florar care m-a ajutat să construiesc carcasa unei idei“, povesteşte Nina. Curajoasa militantă a unei idei demodate recunoaşte că i-a fost teamă „că afacerea ar putea să moară fără să spună ce are de spus“. Din fericire, tot mai multe mămici trec pragul casei de modă şi pleacă încântate, cu o nouă garderobă pentru fetiţa lor, iar Nina prinde încredere şi curaj în afacerea ei.