A făcut din viața lui o scenă a comedie, deși suferința l-a urmărit la fiecare pas. Puiu Călinescu și-a pierdut mama , apoi fiica, a avut o viață plină de lipsuri și marcată de bătăi, a cunoscut din plin succesul, dar și nefericirea.

Mama a tras din greu să îl crească. S-a angajat la o fabrică de țigarete, dar, la 23 de ani, ca într-un joc nemilos al sorții, s-a despărțit de copilul ei pentru totdeaună. Medicul toxic în care lucra și o gripă o răpun. Puiul este dat în grija rudelor. Bunica și frații mamei sale îl preiau, dar tratamentul de care are parte îi face mai mult rău decât bine. „Unchiul, soţul mătuşii mele, era un om aspru, care nu suporta leneşii, iar cel care dicta în casa aia era el. Dacă făceam boacăne sau nu-mi justificam existenţa într-o zi, nu primeam de mâncare. Şi slavă Domnului!, au fost multe zile în care nu mâncam nimic“, povestea el în emisiunea Eugeniei Vodă. 

A pornit de jos, dar a ajuns departe. "Am fost orfan de mamă de la 5 ani şi am fost crescut de surorile ei. Prima mea muncă de artist a fost să lipesc afişe de spectacole în Bucureşti, la cinema. Pe vremea aceea erau filme mute şi în pauză, când se schimbau rolele cu peliculă, eu ieşeam în sală, în faţa ecranului, ca să fac lumea să râdă. Eu nu am şcoli şi diplome, ce am învăţat am învăţat din acele filme, de pe stradă şi din viaţă. Secretul este munca, munca neîntreruptă, cu idei noi, cu veşnice căutări! Păi eu sunt bolnav dacă nu am repetiţii, sau spectacole, sau turnee, trebuie să fac mereu câte ceva. Iar dacă nu am ce, caut până găsesc. Uite, am reparat televizorul şi de atunci nu mai am imagine la el. Am reparat radioul şi nu mai are sunet. Am reparat fierul de călcat şi am ars lumina în tot cartierul. Nu pot să stau într-un loc ţepenel, am în mine un demon. De aia şi sunt ca şi scândura, că nu are timp grăsimea să se adune. Şi atunci scriu, că textele din comediile în care joc, eu le fac şi alţii le cenzurează”, a mai spus actorul în emisiunea “Planeta Cinema”, a Eugeniei Vodă.