Invitată în platoul emisiunii Vorbește Lumea, Oana Roman a vorbit despre copilăria ei.
„Am avut o guvernantă de mică. O nemțoaică pe care o chema Cici care nu era rea și pe care am iubit-o din tot sufletul. A fost ca o bunică pentru mine. Și mama și tata aveau fiecare personalitatea lui”.
„Am primit o educație foarte strictă din punctul de vedere al manierelor. Vine de la bunica din partea mamei pentru care, fiind soție de ambasador 35 și ceva de ani, totul trebuia să fie ca la carte”.
„Tata este absolut obsedat de curățenie și ordine. (…) Mă responsabiliza tot timpul. Ai greșit, plătești. Nu-mi era frică de el, dar era o autoritate. Eu am fost un copil ne-cuminte și cam băiețoi. Alor mei le era frică să nu pățesc ceva. Noi stăteam la Victoriei și mergeam la joacă spre Cișmigiu. Uitam să vin la timp acasă, ajungeam și-l vedeam transfigurat. Se gândea că am pățit ceva. Mi-am luat-o de câteva ori de la el pentru că am ajuns târziu acasă”, a mai spus vedeta.”
Când era tristă, Oana a admis că nu se refugia în brațele nimănui. „Eu nu mă plângeam la ei mei. (…) Mă mai guduram la Cici. Eu am refuzat să merg la grădiniță. Am fost la o creșă privată și apoi m-a trimis mama la sora bunicii mele, la țară la Râmnicu-Vâlcea. Acolo a fost foarte bine. (…) Eram foarte răsfățată. Eram extrem de fericită”.