EMAA este... vocea mea. Ea are ochi și privește, inventează povești, apoi ajută mintea să se liniștească și mă face pe mine un prieten pentru lume.
Nu îmi aduc aminte un moment anume când am început să fac muzică. Cântam și mergeam la concursuri de când eram mică. S-au desfășurat toate în paralel cumva, scrisul și cântatul în sine. Lumea inspiră, experiențele inspiră, visele și tot ce simțim.
Cele mai dragi proiecte ale mele de până acum sunt proiectul meu, sub toate formele lui (EMAA/EM44/EM). Mintea mea se manifestă prin ele, e un proces de lucru terapeutic, atât pentru mine, cât și pentru cei care ascultă. Colaborările cu Silent Strike, pentru că mă transpun într-unele din cele mai speciale stări. Primul meu proiect pe care l-am avut în Timișoara, BAB. Am crescut mult acolo și m-a ajutat să mă formez într-un anumit fel. Toate mi-au fost familie într-un anumit moment. Am să le port mereu cu grijă.
Creativitatea îmi vine poate chiar din starea pe care o am deja sau poate fi la fel de bine o stare indusă, un scenariu care nu există. O spun de fiecare dată, inspirația poate veni de oriunde, izvor nelimitat.
„Insula“ este o piesă scrisă de Denis (The Motans), împreună cu Alex Cotoi, Marcel Botezan și Seba Barac. Eu am tras un demo, mi-a plăcut foarte mult, apoi a plăcut tuturor. Este o piesă care vorbește despre o iubire reală, care reprezintă un anume „acasă“, atemporală, care nu ține de vreun spațiu sau de vreun tipar anume.
În timpul liber încerc să îmbin treaba cu distracția, în general. Sunt aproape zilnic în studio, iar când nu sunt, fac tot felul de chestii, plimbări, mers în natura, înot, filme, cărți.
Cel mai mult mi-e dor de festivaluri mari, concerte și călătorit exagerat de des.