„În primăvară am auzit total întâmplător acest cântec la radio. Conduceam, am început să-l fredonez și mi-am dat seama că vreau neapărat să învăț să-l cânt. Era genul de moment în care te imaginezi pe scenă, cu aplauzele de rigoare la final. Visarea a ajuns la un alt nivel atunci când am început să mă documentez despre interpretă. Împărtășesc cu Lucky Marinescu locul nașterii: județul Cahul. Ea a absolvit Conservatorul la Cluj. Deloc întâmplător, universul a făcut să cânt această piesă pe scena Teatrului Național Cluj-Napoca. În sală erau doar două păpuși îndrăgostite. În momentul filmării, sala nu văzuse niciun spectacol de 5 luni. Am învățat vara aceasta de la Mario Grosu că <>. Așa s-a întâmplat ca în viziunea sa artistică să își dorească de mult timp să prezinte povestea de dragoste a două păpuși care descoperă împreună orașul. Eu știam să cânt o piesă de dragoste și de aici întregul spectacol“, a spus Gabriela Atanasov.

„Am insistat ca vocea mea să nu fie editată după înregistrare. Mi-am dorit să pot să ofer exact senzația unui cântec live cu orchestră. Doar că orchestra nu are voie în sală și nici aplauzele nu se auzeau decât în continuare în filmul meu. Acesta este cel mai frumos proiect în care am fost implicată în întreaga mea viață. Îl consider un omagiu adus unei mari artiste a României, un cântec care pe mine m-a ridicat din plină cădere psihică și emoțională în vara aceasta. Să fiu pe acea scenă, în acea lumină, a fost foarte emoționant pentru mine. Pur și simplu vreau să vă reamintesc încă o dată că fără teatru, spectacol, dans, muzică, poezie, nu o sa vi se ridice niciodată cortina care atârnă greu pe suflet. Dacă simțiți ca nu sunteți compleți, hrăniți-vă cu artă“, a declarat Gabriela.

Gabriela a militat constant pentru susținerea artei în mediul online și, fiind extrem de pasionată de muzică și teatru, a aceeptat rapid propunerea coregrafului Mario Grosu de a urca pe scenă și de a cânta o melodie românească de excepție din anul 1960. Filmarea a avut loc la Teatrul Național Cluj-Napoca, în condiții de maximă siguranță, însă lipsa publicului și a aplauzelor s-a simțit cu tristețe. Clipul reprezintă un apel la susținerea teatrului independent în această perioadă dificilă, care riscă să dispară, și totodată, spre redeschiderea sălilor de spectacole, care așteaptă cu nerăbdare revenirea publicului.