Când Regele Charles al III-lea a devenit noul suveran al Marri Britanii, i-a mulțumit „mamei sale dragi”, Regina Elisabeta a II-a, pentru „dragostea și devotamentul față de familia noastră și familia națiunilor pe care le-a slujit atât de sârguincios în toți acești ani”. Totuși, suveranul britanic a omis să precizeze că deși a fost o regină excepțională, rolul de mamă a căzut pe plan secund.
Cum era mai tot timpul ocupată cu îndatoririle regale, Regina Elisabeta a avut foarte puțin timp pe care să-l petreacă cu copiii ei. Astfel, potrivit Time, timiditatea și sensibilitatea lui Charles au crescut foarte mult în copilărie, iar motivul ar fi fost absențele frecvente ale părinților săi.
În anul 1949, Prințesa Elisabeta a decis să își petreacă Crăciunul cu soțul ei, Prințul Philip, care se afla la postul său naval din Malta. Astfel, micul Charles, care avea doar un an, a rămas în grija bunicilor săi la Sandringham. Chiar în acea perioadă, viitorul rege a făcut primii săi pași și i-au ieșit primii dinți.
Primul cuvânt spus de micul prinț a fost „Nana”, adresat bonei sale, cea care a fost cea mai constantă prezență din viața sa.
Deși regina Elisabeta a pus capăt tradiției potrivit căreia copiii regali ar trebui să se încline și să facă o reverență în prezența suveranului, se pare că aceasta avea o abordare mai îndepărtată cu copiii ei.
Fiind extrem de solicitată ca regină, Elisabeta nu a avut de ales decât să își lase o mare parte din responsabilitatea creșterii copiilor prințului Philip. Însă, acesta era foarte diferit de fiul său și avea propriile sale idei cu privire la modul în care voia ca Charles să fie. Până la prima aniversare a primului său băiat, Philip deja îi cumpărase o bâtă de cricket și a declatrat că vrea să fie „bărbatul unui bărbat”.
Prințul Philip a considerat că este responsabilitatea lui să își întărească fiul și să-l pregătească pentru rigorile zilei în care avea să devină rege.
După cum a spus verișoara lui, Lady Mountbatten, prințul Philip „și-a dat seama că Charles era un băiat teribil de sensibil, care avea să se confrune cu o mulțime de probleme și s-a gândit că ar trebui să îl ajutesă nu pună la suflet o mulțime de lucruri și nu se grăbea să îl ridice atunci când acesta cădea. În loc să spună „Oh, dragă, te-ai rănit”, el zicea: „Haide, nu este atât de grav”. Sunt sigură că doar a vrut să îl ajute să aibă un caracter mai robust… dar în restrospectivă, cred că a exagerat uneori și poate a fost puțin lipsit de tact”.
Charles a fost primul moștenitor al tronului Marii Britanii care a mers la școală. Acesta a mers la internat la vechea școală a tatălui său, Cheam, pe care Philip a lăudat-o.
„Copiii pot fi răsfățați acasă”, a spus Philip, „dar se așteaptă ca școala să fie o experiență spartană și disciplinată în procesul de dezvoltare a unor adulți independenți, grijulii și cu autocontrol”. Regele Charles, care era foarte diferit de tatăl său, a urât timpul petrecut acolo.
Nici Regina, nici Prințul Philip nu l-au încurajat pe Charles să își exprime sentimentele. În schimb acesta obișnuia să se închidă în sine pentru a evita orice conversație incomodă.
Regele Charles va fi încoronat oficial drept monarh al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, astfel că atenția întregii lumi este îndreptată asupra sa. Acum se bucură de o atenție deosebită, însă în copilărie se pare că a fost mai singuratic.
În anul 1949, Prințesa Elisabeta a decis să își petreacă Crăciunul cu soțul ei, Prințul Philip, care se afla la postul său naval din Malta. Astfel, micul Charles, care avea doar un an, a rămas în grija bunicilor săi la Sandringham. Chiar în acea perioadă, viitorul rege a făcut primii săi pași și i-au ieșit primii dinți.