Este o intervenţie cu adevărat necesară sau o modă nu tocmai în regulă? Aceasta-i întrebarea care se ridică atunci când vine vorba despre corectarea „defectelor” nasului.
În multe cazuri, problemele legate de respiraţie, sforaitul, apneea în somn sunt cauzate de o deviaţie a septului. Numai ca graba la corecţia chirurgicala a acesteia nu este o soluţie. Şi asta pentru ca, de cele mai multe ori, altele sunt cauzele problemelor. Prin urmare, daca te gândeşti sa „împuşti doi iepuri odata” corectând deviaţia de sept şi înfrumuseţând aspectul nasului, ar trebui sa cântareşti foarte bine situaţia înainte.
Ce se întâmplă
Septul este peretele care desparte cele doua nari, numite fose nazale. Poziţionarea lui ideala este exact pe centru. Însa, cum omul nu este perfect simetric, exista posibilitatea ca acesta sa fie, uneori, deplasat catre stânga sau dreapta, foarte puţin sau clar vizibil. De aceasta deviaţie a septului „beneficiaza” peste 80% dintre oameni, dobândita fi e din naştere, fie în urma unor accidente. Când devine severa, micşoreaza spaţiul prin care trece aerul, aşa încât obstrucţioneaza respiraţia. Drept urmare, pot aparea congestia nazala, sforaiturile, respiraţia zgomotoasa, sângerarile şi chiar infecţiile sinusurilor. Totuşi, aceleaşi simptome pot fi date şi de prezenţa polipilor sau a unor alergii. Daca deviaţia de sept este minora, e posibil ca persoana afectata sa nu aiba niciun simptom.
Aşa se tratează
Pâna la decizia de a interveni chirurgical, medicul specialist, de obicei ORL-ist, diagnosticheaza afecţiunea şi prescrie tratamentul menit sa amelioreze simptomele. În general, se recomanda medicamente care reduc congestia nazala şi elibereaza caile respiratorii. Însa acestea pot da dependenţa, daca nu sunt utilizate corespunzator. Antihistaminicele previn manifestarile de tip alergic, precum nasul care curge. Daca exista inflamaţii nazale, atunci se utilizeaza spray-urile pe baza de cortizon, acestea reducând şi riscul de infecţie a sinusurilor.
Numai în cazurile extreme, când caile aeriene se blocheaza şi apar sângerari frecvente, se ia în considerare corecţia chirurgicala. Intervenţia poarta numele de septoplastie şi, de multe ori, este parte a rinoplastiei, care modeleaza nasul în totalitate. Intervenţia se efectueaza sub anestezie totala şi necesita supraveghere medicala postoperatorie, adica o noapte sau doua de internare. Apoi, pacientul va avea în fi ecare nara pansamente menite sa împiedice respiraţia pe nas. De asemenea, este nevoie de un însoţitor la externare. Pacientul trebuie sa se aştepte la amorţeli, vânatai şi umfl aturi, sângerari minore şi dificultaţi de respiraţie, câteva zile dupa intervenţia chirurgicala.
Chirurgia nu duce la perfecţiune
Nu oricine este eligibil pentru o intervenţie de remodelare a nasului. „Rinoplastia dupa un accident sau o tumora se numeşte reconstructiva, în timp ce aceea efectuata pentru a corecta urmele unui traumatism sau pentru a face un nas mai frumos este estetica, fiind cea mai frecventa şi mai cunoscuta”, explica dr. Doboş. Dar nu eşti un bun candidat la rinoplastie daca te aştepţi ca operaţia sa îţi ofere perfecţiunea. În plus, intervenţia nu se efectueaza înaintea vârstei de 16 ani. „Unii medici au încercat sa corecteze imperfecţiunile prin injectari cu acid hialuronic sau alte substanţe. Efectul e temporar şi corecteaza imperfecţiuni minore. Chirurgia aduce rezultate stabile, iar daca operaţia este un succes, rezultatul e pe viaţa”, adauga dr. Doboş.