Câţi dintre noi nu şi-au dorit, macar o dată, să mişte lucrurile fără să le atingă? Oare mintea umană poate acţiona o telecomandă imaginară cu care poate influenţa lumea? Ei bine, adepţii telekineziei susţin că da, dar rezultatele lor sunt controversate.
Mişcarea obiectelor cu puterea minţii, cum este înţeleasa telekinezia, este unul dintre cele mai controversate fenomene paranormale. În secolul al XX-lea, au existat câteva voci care au încercat sa demonstreze ca telekinezia funcţioneaza, dar experimentele ştiinţifi ce nu au dus la niciun rezultat concludent. Numele Ninei Kulaghina, al lui Uri Geller sau al Eusapiei Palladino sunt legate de acest fenomen, dar performanţele lor lasa de dorit.
Kulaghina şi propaganda sovietică
Cercetatorii ruşi anunţau cu emfaza, prin anii ’60, ca au descoperit unul dintre cei mai mari mediumi din lume. Nina Kulaghina, alias Nelia Mihailova, putea sa mişte obiecte uşoare din loc, ba chiar sa sparga un ou crud de la distanţa şi sa separe galbenuşul de albuş fara sa le atinga. Teste dificile au avut loc la Moscova şi la Leningrad pentru a demonstra puterile miraculoase ale tinerei rusoaice. Cercetatorii ruşi încercau din rasputeri sa fi e cu un pas înaintea americanilor… Dar rezultatele lor nu au putut fi probate de colegii din alte ţari, astfel ca abilitaţile Ninei erau privite cu scepticism.
Cu toate acestea, filmele alb-negru în care femeia mişca, doar prin puterea minţii, obiectele de pe masa au facut istorie şi mulţi cred în veridicitatea lor. Ghenadi Sergheiev, neurofiziolog la Institutul Utomski din Leningrad, nota ca, dupa astfel de şedinţe, Nina se simţea rau, avea dureri de cap, inima îi batea de patru ori mai repede decât era normal şi îşi pierdea temporar vederea.
Uri Geller, un show nefericit
Celebrul israelian poate sa mişte acul busolelor, poate sa îndoaie linguri fara sa le atinga şi multe alte lucruri care par imposibile. Dar ceea ce facea el, prin anii ’60-’70, poate face orice magician talentat de azi. Poate i-aţi urmarit deja pe Dynamo sau pe Chris Angel demonstrând în fiecare emisiune ca sfideaza legile fizicii. Uri Geller susţinea ca are puteri supranaturale şi pregatea spectacole sofisticate în care îşi convingea audienţa ca poate influenţa obiectele cu puterea minţii. Cu toate acestea, invitat la o emisiune în direct, în anul 1973, în prezenţa magicianului James Randi, pentru a elimina orice suspiciune de frauda, pe Uri l-au parasit ca prin farmec puterile lui fenomenale. Însa, publicul vrea sa creada în supranatural, iar oamenii de show precum Geller vor avea întotdeauna succes.
O farsă de proporţii
Nimeni nu a putut demonstra fara tagada pâna acum ca poseda cu adevarat puteri telekinetice. Oamenii de ştiinţa au studiat fenomenul, ba chiar s-au investit sute de mii de dolari în teste elaborate, dar fara rezultate concrete. Celebrul James Randi, maestru al trucurilor magice, a dejucat unul dintre cele mai importante studii în domeniu. În anul 1979, Universitatea Washington punea la cale „Proiectul Alfa”, prin care dorea sa demonstreze ca exista oameni cu puteri telekinetice. Randi şi-a oferit sprijinul cercetatorilor pentru a împiedica orice încercare de frauda, dar a fost refuzat politicos.
A pregatit, atunci, doi tineri sa participe la experiment, iar novicii au trecut toate testele cu brio. Au citit texte din plicuri sigilate, au dat foc unor siguranţe electrice prin puterea gândului, ba chiar au mutat obiectele aflate într-un acvariu din alta camera… Oamenii de ştiinţa erau în delir, pregatiţi sa afirme ca telekinezia este reala. Dar James Randi a facut publice toate şiretlicurile folosite şi a dat peste cap întregul proiect. De altfel, din 1996, Fundaţia James Randi a anunţat ca ofera un milion de dolari oricarei persoane care poseda reale capacitaţi telekinetice. Amatori au fost, dar nimeni nu a reuşit sa-şi revendice premiul.
Înrudita cu telepatia şi clarviziunea, telekinezia este menţionata din cele mai vechi timpuri. În Orient, calugarii yoghini faceau dovada unor calitaţi mentale excepţionale. Poveştile despre abilitatea lor de a deplasa lucrurile de la distanţa, de a levita sau de a citi gândurile oamenilor sunt numeroase. Mulţi cercetatori considera şi azi ca puterea minţii umane este infinita. Dar cei mai mulţi dintre noi am pierdut abilitatea de a porunci gândurilor sa acţioneze în locul nostru.