Pe urmele unui detectiv

De Carola Bidlo pe

Camelia Cluceru, 46 ani, detectiv si director al agentiei „Kammy Detective”. Sarcina mea: urmarirea si consemnarea, timp de cinci ore, a actiunilor sus-numitei Camelia!

Camelia Cluceru, 46 ani, detectiv si director al agentiei „Kammy Detective”. Sarcina mea: urmarirea si consemnarea, timp de cinci ore, a actiunilor sus-numitei Camelia!

Data 07.04, ora 10:00. Bucuresti – ma aflu intr-o masina parcata langa trotuar, vizavi de blocul unde am certitudinea ca locuieste persoana Camelia Cluceru.

Ora 10:28 – o prezenta feminina, de circa un metru saizeci si opt, par saten, scurt, pieptanat pe spate, pantaloni lungi si jacheta mustar, iese din scara blocului. Scot aparatul foto si fac cateva poze pentru a avea o dovada digitala la insemnarile mele. In mana dreapta duce o valiza, iar cu cealalta cauta ceva in buzunarul de la haina.

Scoate niste monede, cateva dintre ele strecurandu-i-se printre degete si lovindu-se de asfalt. Zaresc un chiosc, intuiesc urmatoarea miscare a Cameliei si cobor repede din masina. Pana ce femeia termina de adunat banutii, ma furisez la o scara distanta de ea, scot telefonul din buzunar si incep sa simulez o conversatie (dau volumul la minim, pentru a nu ma compromite).

Camelia cumpara de la chioscul rosu o revista de amenajari interioare si un pachet de servetele. Continua drumul in aceeasi directie si se opreste. Eu trec de ea vorbind cu „mama” pana in prima scara de bloc si incerc sa o reperez. De data asta scoate din buzunar un set de chei si se urca intr-o masina albastra, al carui numar de inmatriculare ma grabesc sa il notez.

Ora 10:40 – pornesc motorul, am noroc cu semaforul rosu, depasesc cele doua masini din fata mea si ma aflu in unghiul perfect: pe banda din mijloc, la trei masini distanta de Camelia, care conduce pe banda din stanga.

Ora 11:30 – dupa ce traversez centrul orasului si o urmaresc pe Camelia pana la periferie, ma opresc in fata unei farmacii, la cinci metri de masina ei. Camelia intra intr-un bloc de zece etaje si ramane acolo o ora si 25 de minute.

Ora 12:55 – Camelia iese singura din scara blocului, intra in masina si demareaza.

Ora 13:30 – sunt tot in trafic, Camelia nu a facut nicio alta oprire si ne indreptam spre Casa Presei Libere.

Ora 13: 50 – parchez masina vizavi de parcul de pe langa podul Baneasa si o urmaresc pe jos pe Camelia, care se indreapta spre parc.

Ora 14:10 – ma asez pe o banca, scot ziarul din geanta si continui sa o filez pe femeie, care sta pe banca de pe partea cealalta a aleii. Pare sa vorbeasca destul de aprins cu cineva la telefon, nu-mi dau seama daca la capatul celalalt al firului este o femeie sau un barbat, dar dupa conversatie, isi ia o pauza de gandire cu ambele maini deasupra tamplelor.

Ora 14:23 – Camelia scoate o agenda, face insemnari cu pixul timp de zece minute, inchide agenda si se ridica de pe banca.

Ora 14:33 – trece chiar prin fata bancii mele, imi cobor privirea spre centrul ziarului si ci tesc de s pre scumpirea tigarilor cu 40 de bani. Cu coa da ochiului, surprind pasii grabiti ai Cameliei, astept ca pantofii negri cu toc potrivit sa se inde parteze patru metri si ma ridic si eu de pe banca.

Ora 14:45 – iese din parc, intra intr-un alt bloc si ramane acolo.

Ora 15:00 – filajul ia sfarsit.

Sinteza zilei
Am acceptat provocarea echipei de detectivi de la agentia „Kammy Detective” pentru a-mi satisface curiozitatea de a afla ce se ascunde in spatele unui filaj si de a-ti povesti „pe bune” cum e in pielea unui „spion”.

Cu o saptamana inainte de a porni actiunea de teren, am sunat la agentie si am stat de vorba cu directoarea si detectiva Camelia Cluceru. Studiasem la ora de engleza, in liceu, povestirile lui Arthur Conan Doyle, romancierul care i-a dat viata lui Sherlock Holmes, urmarisem toate episoadele din „Moonlighting”, cu Maddie si David, nu pierd nici azi „CSI” si mi s-a parut fascinant sa pot scrie un articol despre meseria de detectiv.

Camelia, pasionata de jobul pe care l-a ales acum trei ani, cand a hotarat sa-si deschida propria agentie de detectivi, mi-a raspuns la intrebarile ce este, cum trebuie sa fie, ce face un detectiv, pentru a-mi putea forma o imagine despre fisa postului unui investigator.

Dupa interviu, ne-am hotarat sa trecem la actiune si sa punem in scena un caz care sa te duca direct pe teren cu un detectiv. Am ales rolurile si am fabricat o situatie. Camelia mi-a dat informatiile necesare (adresa ei) pentru a ma putea pozitiona, la o ora stabilita de comun acord, in fata casei ei.

Desfasurarea actiunii s-a dovedit interesanta de ambele parti. Detectivul Camelia Cluceru era urmarita pentru prima oara in cunostinta de cauza de un alt „detectiv”.

Desi in filme o urmarire pare floare la ureche, este destul de greu sa fii spontan, sa intuiesti gesturi, miscari si sa actionezi repede pentru a nu-l pierde pe urmarit si, in acelasi timp, sa nu te deconspiri. N-am stiut niciun moment agenda zilei detectivului pe care urma sa-l „spionez” si, avand in vedere ca filam un profesionist, a fost de doua ori mai greu sa trec neobservata.”

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Ce i-a spus Anamaria Prodan lui Dan Alexa chiar înainte să-l lovească

Ce i-a spus Anamaria Prodan lui Dan Alexa chiar înainte să-l lovească