„Cei care au comentat că fotografia e "un selfie de la înmormântare"... cred că nu pot fi decât persoane care ar fi în stare ele însele de asta. Nu, e o imagine de acum câțiva ani. Dar puteam foarte bine să fi pus și o imagine de la plimbarea cu copiii din aceeași zi, în care alergam cu ei pe Calea Victoriei. Ce vreau să zic e că o imagine nu poate sintetiza/rezuma/traduce tot ce e în sufletul unui om, într-un anume moment ori pe parcursul unei singure zile. Regret că m-am vulnerabilizat. Cred că mai bine renunț și la jurnal, pentru că - ce să-i faci - o fi el dedicat momentelor bune, dar uneori alea nasoale sunt atât de nasoale, încât sunt singurele care rămân la finalul zilei. Doar că nu toată lumea e capabila să le primească fară să judece. Și în același timp, scopul era să rămân sincera cu mine, în primul rand, când scriu aceste note de jurnal. Uite că nu prea ai cum, de fapt. Mda, erau mai apreciate probabil postările cu Bărbie” – a fost replica Danei Rogoz pentru cei care îi judecă postările.