Cine este a treia persoană din cuplul vostru? Există un terţ căruia îi permiteţi să intervină între voi doi? Cât le dăm voie altora să ne sfătuiască şi cât e bine să ascultăm de sfaturile lor?Când te simţi nedreptăţită de partenerul de cuplu sau dezamăgită de anumite aspecte ale vieţii în doi, cauţi sprijinul celor apropiaţi, fie ei prieteni, fie familie. Tendinţa lor naturală, deoarece ţin la tine, este să te sfătuiască şi să te ajute să iei deciziile potrivite că să-ţi fie bine. Toate bune şi frumoase, dacă nu ne-am lovi de subiectivitatea umană, care distorsionează puternic realitatea.Punctul tău de vedereMai întâi, este vorba de subiectivitatea proprie. Când descrii problemele din cuplu, te pui, fără să vrei uneori, în rolul victimei inocente şi-ţi transformi partenerul în vinovat. Că să susţii acest scenariu, selectezi o parte a detaliilor şi le accentuezi, în timp ce laşi deoparte, cu bună ştiinţă sau fără să-ţi dai seama, alte detalii importante despre propriile greşeli sau despre reproşurile celuilalt la adresa ta. În al doilea rând, este vorba de subiectivitatea prietenilor şi a familiei.Cuplu: cântă cocoşul sau găina?Aceştia sunt cu atât mai subiectivi cu cât ţin mai mult la tine. Adeseori, ei vor critica aspru greşelile celuilalt şi te vor sfătui să cauţi o relaţie mai bună. Mai rar, ei sunt subiectivi în defavoarea ta şi te îndeamnă să fii mai tolerantă şi să-ţi dai seama că stă în puterea ta să faci ca relaţia să devină mai armonioasă. În ambele cazuri, au cele mai bune intenţii, însă îşi formează părerile fără să aibă acces la toate detaliile situaţiei dintr-o perspectivă obiectivă.Punctele lor de vedereCând situaţiile din viaţa de cuplu se repetă şi tu continui să plângi pe umărul celor apropiaţi, ei ajung să se supere pe tine, fiindcă ai repetat aceleaşi greşeli în cuplu în ciuda sfaturilor pe care ţi le-au dat şi de care tu nu ai ţinut cont. La un moment dat, exasperaţi, s-ar putea să-ţi spună: “De câte ori să-ţi mai spun? La ce te aşteptai?” Această atitudine are două consecinţe: îţi scade stima de sine şi încrederea că în vii-tor ai putea proceda altfel şi că vei fi mai fermă în deciziile legate de schimbare; pe de altă parte, data viitoare când apar nori în cuplu, îţi va fi greu să mai alergi la ei să le plângi pe umăr, ştiind deja că vei întâlni priviri dezaprobatoare. Este posibil chiar să te superi pe cei apropiaţi pentru că nu sunt empatici şi nu te înţeleg, uitând câte ore în şir ţi-au stat alături, ascultându-te cu răbdare în repetate rânduri.Cum îl convingi că ai dreptateEste foarte bine să ai prieteni apropiaţi sau fraţi, sau părinţi, care să-ţi ofere un zâmbet şi o încurajare când eşti tristă sau supărată. Este foarte bine să te poţi deschide şi să poţi vorbi cu cei apropiaţi despre problemele personale, fără să abuzezi de atenţia lor. Totuşi, când începi să vorbeşti mai mult cu ei, prietenii sau familia, despre problemele din cuplu decât o faci cu partenerul, e un semn de îngrijorare. Problemele respective nu-şi vor găsi rezolvarea dacă le discuţi la nesfârşit cu altcineva. Nu strică să ai încă o părere, însă apoi, când te-ai calmat, trebuie să te întorci la partenerul tău şi să vorbiţi.Soluţiile se descoperă în doiOri de câte ori unul dintre cei doi parteneri ai unui cuplu comunică mai mult cu o a treia persoană, oricine ar fi ea, indiferent dacă aceasta oferă sau nu sfaturi, putem intui că va urma o perioadă în care cuplul va fi vulnerabil. Pot apărea certuri şi conflicte sau poate să se instaleze răceala emoţională şi indiferenţa. Este esenţial ca cei doi să descopere ce se în-tâmplă şi să ia măsuri până nu este prea târziu. Dacă plutesc nemulţumiri în aer, ele trebuie rostite de ambele părţi. Dacă sunt frici sau nevoi neîmplinite, ele trebuie mărturisite. Dacă ambii parteneri sunt disponibili şi au răbdare cu acest proces, el le va salva relaţia, chiar dacă nu vor găsi soluţii la toate problemele.Disponibilitatea şi respectul vor fi suficiente pentru a consolida cuplul. În schimb, dacă ei nu acordă atenţie procesului şi consideră că lucrurile se vor îmbunătăţi de la sine, atunci va rămâne un teren favorabil pentru ca alte persoane să devină influente în viaţa cuplului. Nevoile de afecţiune şi de respect sunt importante, iar dacă ele nu se pot îndeplini în cuplu, partenerii vor căuta să şi le găsească în afara cuplului. Fără intenţia de a înşela, se vor apropia de persoanele care le oferă atenţie şi înţelegere şi se vor depărta tot mai mult de partenerul care le ignoră sau desconsideră perspectiva. Aşadar, părerile şi sfaturile externe sunt periculoase pentru că sunt subiective si adeseori se bazează pe relatările unui singur partener. Ele sunt utile si benefice doar în cazul relaţiilor abuzive, când vinovăţia şi lipsa stimei de sine împiedică o persoană să îşi înţeleagă corect nevoile şi posibilităţile. În restul cazurilor, problemele se discută cel mai bine în doi, şi tot în doi se descoperă cele mai bune soluţii.Psihoterapie pentru amândoiCând unul dintre cei doi parteneri lucrează cu un psihoterapeut sau un coach, celălalt partener se va simţi ameninţat. El simte disconfort ştiind că detaliile intime ale relaţiei sunt discutate şi analizate şi poate avea impresia că s-a creat o alianţă din care el nu face parte, că terapeutul îl exclude din viaţa de cuplu. Aceste temeri trebuie conştientizate şi discutate cu partenerul, altfel, ele pot alimenta neîncrederea dintre cei doi. Ideal este ca ambii parteneri să se implice în terapia de cuplu. Astfel, ei vor şti că terapeutul estededicat evoluţiei cuplului, şi nu dezintegrării lui. În cadrul şedinţelor, vor învăţa să comunice şi îşi vor recăpăta încrederea unul în celălalt. Vor afla că e bine să discute despre tot ce îi deranjează şi vor înţelege cât de periculos este să-şi treacă sub tăcere nemulţumirile. Un terapeut priceput poate să consilieze clientul să înţeleagă mai bine relaţiile pe care le are, însă va recomanda totdeauna terapia pentru amândoi ca fiind cea mai eficientă soluţie pentru dificultăţile cuplului, mai ales când acestea durează de câţiva ani.