"A ales până a cules", spune o zicală despre femeia prea pretenţioasă în alegerea partenerului de viaţă. Oare este o greşeală de neiertat să-ţi doreşti lângă tine un bărbat cu mai multe calităţi decât cusururi.Împlinesc 30 de ani peste o lună, sunt o femeie frumoasă (se spune), realizată profesional, nu-mi lipseşte nimic decât acel bărbat care să mă completeze, despre care să simt că-mi este jumătatea şi cu care să împart fără rezerve, necondiţionat şi cu multă pasiune frumuseţea vieţii. Am cunoscut mulţi bărbaţi, tot căutându-mi «jumătatea pentru totdeauna». Fiind o fire veselă, sociabilă şi simpatică, am atras bărbaţi de toate felurile: foarte tineri sau mai mari ca mine, blonzi sau bruneţi, înalţi sau scunzi, bogaţi sau săraci, cu multă carte sau mai modeşti. Am avut şi momente de singurătate.Luni întregi, cu ochii pe pereţi, plictisită, fără să ies prea mult din casă. În 1999 am fost căsătorită şase luni, după doi ani de stat împreună. Deşi am crezut că ne iubim foarte mult, a fost mai degrabă o atracţie animalică, o pasiune devastatoare, cu gelozie nebună, nu puteam trăi nici despărţiţi, nici împreună. Pentru mine contează foarte mult aspectul fizic.Chiar dacă nu e un Adonis, un bărbat trebuie «să-mi spună ceva» de la prima vedere, să aibă un pic de şarm, simţul umorului, să fie drăguţ în comportament şi - cred eu - contează foarte mult să mă iubească şi să-mi arate acest lucru. Nu sunt adepta stilului siropos, dar un pic de romantism nu strică nimănui. Pentru o floare, o plimbare sau o cină cu lumânări, îşi poate găsi timp chiar şi un om extrem de ocupat.Bogatul posesivAm încercat şi varianta «banii nu aduc fericirea, ci numărul lor». Trebuie să vă spun că bărbaţii cu foarte mulţi bani se cred stăpânii noştri. Eram o pasăre frumoasă, închisă într-o colivie de aur. Îmi permiteam orice din punct de vedere material, dar viaţa mea nu-mi aparţinea. El îmi controla şi privirea. Mă sufocam, nu am rezistat!Intelectualul cu capul în noriApoi m-am gândit să întâlnesc un bărbat inteligent, cult, rafinat. Eadevărat că acest gen de oameni te poate stimula, poţi avea discuţii interesante, nu te plictiseşti. Dar într-o zi constaţi că, pentru ei, lumea lor contează mai mult decât femeia de lângă ei. Stau nopţi întregi să citească şi plutesc mereu departe, într-o altă lume, pe tine nici nu te mai observă, te uită...Modestul neputinciosPână la urmă, mi-am zis că un bărbat mai modest e mai sufletist şi mai dispus la o legătură serioasă. Da, e adevărat că aceşti oameni au timp să te asculte şi să te înţeleagă, să te mângâie şi să te plimbe prin parc, să te emoţioneze culegând şi oferindu-ţi o floare şi făcând planuri despre o căsuţă frumoasă şi copii veseli, pe care să-i creşteţi împreună.Curând însă îţi dai seama că au timp de tine deoarece nu fac nimic şi nu vor face niciodată. Nu se pricep la nimic şi nu le iese nimic, n-au nici o pregătire care să-i ajute în viaţă la planurile măreţe pe care le tot fac şi cu care îţi împuie capul când tu vii obosită de la serviciu. Te saturi foarte repede să fii divinizată şi alintată când ştii că tot greul cade pe tine. De genul acesta de bărbat scapi cel mai greu. Se agaţă de tine, plâng, ameninţă cu sinuciderea, îţi invocă dragostea eternă, îţi imploră milă, jură că se va schimba... Patetic!Citeşte mai multe pe pagina următoare! Foto: ShutterstockCăsătoritul laşAm mai întâlnit genul «divorţat», dar cât se poate de căsătorit, care te umple de cadouri pentru a suplini timpul pe care nu îl petrece cu tine, sub diferite motivaţii puerile. Deşi face o mare pasiune şi îţi dovedeşte că te iubeşte cu adevărat, din laşitate şi comoditate, preferă să rămână cu nevasta urâtă, mereu la cratiţă şi care nu-l ceartă când întârzie sau când nu vine noaptea acasă.Divorţatul plângăciosDar cel mai rău dintre toţi este divorţatul pe bune, care a rămas cu nişte traume atât de adânci încât îţi plânge pe umăr până te lasă nervii.Homosexualul interesatMai există tipul homosexualului frumos, bine îmbrăcat, bogat şi cu situaţie socială, care trebuie să aibă o legătură cu o femeie pentru a salva aparenţele.Bărbatul preşuleţUnul dintre cele mai nesuferite specimene este tipul lipsit de personalitate, care nu opune nici o rezistenţă, face tot ce-i ceri şi nu are păreri personale. Parcă e lipsit de viaţă: dacă nu ar respira, ai putea jura că nu mai trăieşte. Este de acord cu tot ce spui şi crezi că e aşa pentru că te iubeşte, dar, culmea, el nu are nimic de obiectat nici când îi dai papucii.Prostul arogantA terminat cel puţin două facultăţi (Dumnezeu ştie cum!) şi foloseşte cuvinte pompoase, îţi face teoria chibritului ore întregi, de parcă ai fi grea de cap. De s-ar vedea cât e de penibil cu muşchii creierului încordaţi! De multe ori cred că n-am răbdare cu bărbaţii, că sunt superficială sau cer prea mult de la ei. Mulţi spun că nu există ceea ce caut eu, că, de fapt, cuplurile căsătorite învaţă să se suporte şi că, după un timp, nu mai există nici o tresărire sau emoţie, ci o mare plictiseală în doi, o rutină şi o îngăduinţă reciprocă.Eu refuz să cred lucrul acesta! Mai cred că undeva există un bărbat care să aibă aceleaşi visuri cu ale mele, aceeaşi pasiune şi poftă de viaţă, aceeaşi hotărâre de a întemeia o familie, în a-şi asuma responsabilităţi, în a face atât lucruri serioase (copii, carieră), dar şi frumoase sau nebuneşti (distracţie, călătorii, prieteni). Vreau un bărbat care să-mi fie egal, să ne iubim, să fim cei mai buni prieteni şi să ne respectăm. Aici vreau să-mi daţi un sfat.Să revin cu picioarele pe pământ şi să accept un bărbat oarecare, numai ca să fiu în rând cu lumea, sau să-mi caut perechea în continuare? Trebuie să vă spun că nu regret nimic din ce am trăit şi nici nu sunt disperată că sunt tot singură. Sunt optimistă şi ştiu că într-o zi voi reuşi.Foto: Shutterstock