Aşa cum Macarons sunt astăzi cele mai trendy prăjiturele ale momentului, în urmă cu ceva ani în materie de beletristică inspirational-motivaţională la moda era o carteal cărui titlu cred că suna cam aşa "Fetele bune se duc în Rai. Fetele rele se duc unde vor ele!". Acum, ca o mare parte dintre doamnele şi domnişoarele din România au intrat în posesia acestui text şi l-au folosit pe post de manual de conduită personală, că au ascultat albumul Rihannei Good girls gone bad" sau există altă explicaţie, nu ştiu, cert este că din ce în ce mai multe fete bune au venit de la o vreme... ne-bune. Adică s-au convertit la religia fetelor rele.De la statutul de fiinţe delicate, draguţe, decent de modeste, întotdeuna amabile şi în unele cazuri uşor timide, unele femei au devenit peste noapte adevărate antiteze ambulante a ceea ce au fost o viaţă întreagă. Partea proastă? Pe lângă egocentrism, narcisism, intoleranţă şi răutăţi gratuite de care dau dovadă brusc, rezultatul final nu le iese tocmai bine, pentru că deşi sunt rele, sunt lipsite de personalitate, credibilitate şi autenticitate. Din experienţa mea, în majoritatea cazurilor fetele bune care devin rele peste noapte sunt doar nişte actriţe care joacă un rol atât de prost încât ar trebui să fie nominalizate la "Zmeura de aur".Să mă explic.Personal consider că fetele rele sunt pe cât de incomode şi antipatice pentru mulţi, pe atât de autentice, de putenice şi de multe ori strălucitoare, în timp ce fetele bune devenite rele sunt doar nişte femei nemulţumite parţial sau în totalitate de viaţa lor, marcate de anumite neîmpliniri şi frustrări (ce ţin de dragoste sau de aspectul fizic de cele mai multe ori), care încearcă să-şi schimbe norocul ori să-şi ascundă frustrarea printr-un comportament de tipul bitchy bitch.Citeşte continuarea în pagina următoareDeşi de la un punct şi fetele bune şi fetele rele se comportă cam la fel, adică răutăcios, există ceva ce le diferenţiază şi le deconspiră pe primele de cele din urmă. În timp ce "relele" native su0nt total neinteresate de impresia pe care o lasă altora - sunt rele şi atât, fetele ex-bune sunt extrem de pătimaşe şi lăudăroase la fel ca şi o reclamă luminoasă în culori stridente. Deşi nu ai cum să nu o remarci, te cam dor ochii de la ea. Cu fiecare răutate pe care o zic sau o fac, fetele bune-rele au şi un mesaj bine stabilit, pe care îl comunică cât de des pot, prin orice mijloc de comunicare, direct sau uşor voalat ''Lume lume, uitaţi ce deşteaptă, frumoasă (adica am încredere în mine, da? Să fie clar!)"şi REA sunt eu".Totuşi, ce au de câştigat concret prin această convertire? Se simt mai împlinite sufleteşte şi sunt mai mulţumite de viaţa lor dacă sunt mereu în ofensivă? Nu e nimeni sau nu are nimeni curaj să le spună ca din exterior imaginea lor nu e cea a unor femei puternice care îşi croiesc drumul cu încredere, putere şi nepăsare ci mai degrabă cu frustrare?