Există un moment culminant în viaţa oricărui bărbat când nu mai suportă să audă următoarele expresii ieşind, oarecum cordial, din gura femeii cu care împarte...viaţa, patul şi, mai ales, locuinţa: "te rog frumos să nu-ţi mai laşi pantalonii în cuier!", "ai şi tu grijă când faci duş, să nu mai stropeşti prin baie!"; "am impresia că dacă nu-ţi zic eu să duci coşul de gunoi, tu nici nu observi că s-a umplut. ", "tu nu observi niciodată că e timpul să punem aspiratorul?" "poţi şi tu să clăteşti chiuveta după ce te bărbiereşti?", "de fiecare dată când speli tu vasele laşi numai zoaie pe blat.", "ce nu-mi place mie la tine e că te-ai învăţat ca la maică-ta.", "te rog eu frumos, încearcă să nu mai umpli toată bucătăria de ulei când îţi prăjeşti un ou, doar ştii că tot eu trebuie să curăţ aragazul!", (după ce porneşte ostentativ hota) "tu nu simţi că aici s-a făcut miros de prăjeală?""Poate mamele voastre v-au educat greşit pentru viaţa de cuplu..." Aş putea continua o mie de ani să înşir toată gama de reproşuri pe care le poate rosti o superbă gură de femeie, cu cadenţa unui Kalaşnickov aflat în mâna unui terorist arab ce iese cherchelit de la o nuntă de talibani şi trage în aer, de bucurie şi extaz, până i se goleşte încărcătorul. Şi da, iubesc femeile, mai ales pe una dintre ele, fireşte, dar cu toate astea nu vă puteţi imagina băi, dragelor, ce nasol e să ţi se reproşeze de fiecare dată că uzi nepermis de mult covoraşul, că nu speli cada, că faci numai apă prin baie şi zoaie prin bucătărie şi păr prin casă şi scame pe covor şi umpli aragazul de ulei de fiecare dată când catadicseşti să găteşti. Poate mamele voastre v-au educat greşit pentru viaţa de cuplu în care regula de bază e să-ţi torturezi bărbatul cu prejudecăţile despre ordine, curăţenie şi virtute menajeră. În fond, dacă staţi să vă gândiţi o singură secundă, ba nu, mai puţin, nu v-aţi îndrăgostit de o menajeră travestită în bărbat. Citeşte continuarea în pagina următoare! "Peste vreo douăzeci de mii de ani, prin evoluţie şi selecţie naturală, vor apărea şi bărbaţii care nu stropesc prin baie când fac duş"Şi, în fond, cum să nu faci apă prin baie? Dar ce e baia? Un laborator de cercetări nucleare în care trupul gol ce trebuie spălat e un fel de biluţă de uraniu pe care trebuie s-o maniplezi cu grijă într-o carcasă ermetică, asta fiind cada, ca nu cumva să-ţi scape de-acolo nişte deşeuri de apă cu săpun şi să faci radioactivitate prin baie? Apa e apă, ce e greu de înţeles?. Apa nu murdăreşte baia din moment ce curăţă corpul, clar? Şi chiar dacă ar murdări-o, ce mare lucru? Doar acceptaţi atât de uşor sloganul ăla de detergent cum că murdărirea este bună. Şi acolo e vorba de copii, nu de băi, iar copiii sunt de departe mai importanţi decât băile, nu? Sau aveţi cumva impresia că un copil murdar poate fi făcut curat la loc pe când o baie udă nu se poate usca niciodată? Oricm, dacă Darwin are dreptate, eu vă invit să fiţi optimiste: peste vreo douăzeci de mii de ani, prin evoluţie şi selecţie naturală, vor apărea şi bărbaţii care nu stropesc prin baie când fac duş. Dar eu cred că Darwin n-are dreptate.