Poate că, în iureşul cu care se perindă prin magazinele de haine şi accesorii, femeile n-au observat că pentru bărbatul pe care îl târăsc după ele, aşa cum târăsc... copiii căţeii pe care-i scot în faţa blocului să facă pipilică, alergatul printre stative cu fustiţe şi rafturi cu bluziţe e cea mai cruntă corvoadă. Dar să nu ne blocăm în haine fiindcă ideea poate fi extinsă lejer şi la buticurile de pantofi, şi la magazinele de poşete, ba chiar şi la raioanele de creme, smacuri, ojuţe şi rujuleţe. "Un maraton al cumpărăturilor este pentru noi mai obositor decât un dus-întors pe Himalaya fără aparat de respirat"Dragelor, cu tot respectul şi cu toată dragostea, acest univers al estetismului rochiţo-fustesc ne este străin şi, dacă ar fi să îndrăznim să ne organizăm vreodată într-o asociaţie a bărbaţilor abuzaţi de shopping, ei bine da, un maraton al cumpărăturilor este pentru noi mai obositor decât un dus-întors pe Himalaya fără aparat de respirat. Nu de alta, dar măcar acolo mai vezi un peisaj, mai pălăvrăgeşti cu un şerpaş despre memorabilul meci de fotbal al Nepalului contra echipei Insulelor Feroe. Şi parcă nu v-ar fi de-ajuns că mergem pe lângă voi, ca nişte animale de povară, cu spinârile încovoiate de pungi şi punguţe, că ne împingem cu alţi nefericiţi pe scările rulante, bălângănindu-ne traistele de hârtie cu nume de firme şi transpirând mai rău decât Cotabiţă în concert din pricina alternanţei vară-iarnă sau iarnă-vară, care se crează între microclimatul de Mall şi cel de stepă valahă. Citeşte continuarea în pagina următoare "Oftezi, te uiţi, pari să cântăreşti lucrurile..."Nu, nu e de-ajuns. Pe lângă sudoare, mai vreţi ceva de la noi! Trebuie să ne mai şi dăm cu părerea din trei în trei bluze, sugrumându-ne gâtlejul în nenorocitele alea de perdele de la cabinele de probă. "Iubi, ce părere ai? Nu ţi se pare că-mi vine cam strâmt?" Oftezi, te uiţi, pari să cântăreşti lucrurile şi zici, sperând că totul se va termina curând, că va ieşi totuşi într-un final din cabina de probă şi vei putea să vezi din nou cerul, că vei respira aer necondiţionat amestecat cu puţin fum de ţigară: "Mda, nu mi se pare!". Degeaba. Ea decide că e strâmtă. Urmează inevitabil: "Iubi, te rog frumos, mi-aduci tu alta cu un număr mai mare!" Cu mâinile paralizate şi degetele sugrumate de aţele sacoşelor de firmă, te strecori printre umeraşe, lupţi umăr la umăr cu alţi masculi obidiţi şi vii în dinţi cu nenorocita de bluziţă mai mare cu un număr. Speri în zadar că va fi bună, dar, crede-mă, va fi prea largă, prea scurtuţă, prea lălâie, prea...