Deși este cunoscut datorită filmelor în care a jucat, Andi Vasluianu iubește mai mult teatrul. Cea mai nouă piesă în care îl puteți vedea este Vestul Singuratic, în regia lui Cristi Juncu, care a avut premiera luna aceasta, și în care joacă alături de Florin Piersic jr. și Vlad Zamfirescu. Află din Unica de martie ce provocări îi aduce scena și care este filosofia simplă care-l face să aprecieze viața acum, mai mult decât la 30 de ani.Când ai simțit prima oară că vrei să fii actor?Mi-am dorit dintotdeauna, dar de pe la 11 ani am dovada. Avea soră-mea un oracol, și la întrebarea ce vrei să te faci când vei fi mare, eu am scris actor. Am amintiri din școala generală, unde se făceau serbări cu scenete de teatru, și eu nu eram în ele. Mă uitam și îmi doream foarte tare să fiu acolo. Eram fascinat de lumina de pe scenă. Pe urmă tatăl meu m-a dus la teatru, bunicul meu era regizor la Teatrul Nottara, și el ne făcea rost de bilete, și la alte teatre. Și am tot fost. Taică-miu mi-a luat și un abonament la cinematecă, am devenit pasionat de teatru, de filme, de lumea asta, neștiind exact ce-nseamnă ea. Eu cred că a trebuit pur și simplu să fac asta, nici măcar nu simt că am făcut eu prea multe. Cred că așa a trebuit să se-ntâmple. Sunt făcut pentru meseria asta. Și îmi place să caut în meseria asta, îmi place să greșesc în meseria asta, îmi place pur și simplu.Dacă n-ai fi făcut asta, există ceva ce crezi că ți-ar fi adus la fel de multă împlinire?Da, sunt convins că există o grămadă de alte meserii. Plecând de la sport, pentru că-mi place sportul foarte mult, cred c-aș fi fost un antrenor de fotbal foarte bun. Sau profesor. M-atrage zona de pedagogie, m-ar atrage să predau și la U.N.A.T.C.Și? De ce nu faci asta?Nu vreau să fac doctoratul. Nu cred în asta, mi se pare o prostie. E peste înțelegerea mea. Nu ajunge experiența pe care o am? Faptul că ar trebui să scriu 200 și ceva de pagini, să aberez despre ceva în care nu cred, mi s-ar părea absurd.Dar poți să predai la școli de actorie.Da, asta și fac, la școala lui Dragoș Bucur.Ai făcut și box mult timp.Da, box am făcut cea mai lungă perioadă.Mai faci sport acum?Nu, acum mai fac doar antrenamente pentru coloană, pentru că am probleme cu hernia cervicală.Cine te-a susținut în toată perioada asta, părinții?De la 16 ani am locuit singur, am stat într-o mansardă pe care mi-a dat-o taică-miu, și am stat acolo până am terminat facultatea. Timp în care am muncit, îmi câștigam existența. Relația mea cu ai mei a fost tot timpul foarte liberă. Taică-miu a zis la un moment dat că în meseria asta dacă nu ești foarte bun, n-are rost s-o faci. M-am întâlnit de curând cu el, și glumeam pe tema asta. I-am spus: te-am ascultat, am fost foarte bun. El trage tot timpul de mine să regizez, crede c-aș putea fi mai bun regizor decât actor.Vorbești cu cei din jur despre căutările tale sau preferi să le consumi singur?Da, vorbesc cu Laura, soția mea. Vorbesc mult despre tot ce fac. Îi cer părerea și de multe ori are observații pertinente, pentru că fiind detașată, privește rațional anumite aspecte, și aste îmi deschide mie creierul pe anumite zone.Te critică?De multe ori, da. Cred că asta am îndrăgit cel mai tare la ea. A fost foarte cinstită în a spune clar ce părere are despre ce fac.Știu că au fost momente grele în viața ta, în care aproape îți pierdusei speranța c-o să fie bine, din punct de vedere sentimental.Da, am zis că poate nu sunt făcut să am o relație. Și după fiecare eșec mă-ntrebam unde am greșit, de ce n-a mers. Și-am crezut că n-am noroc în dragoste.Erai resemnat în momentul în care a apărut Laura?Aproape. Și cu Laura mi-a fost frică la-nceput, mi-era teamă de o nouă relație. Nu mai aveam chef să mă implic și să ajung tot acolo. Dar n-a trecut mult până mi-am dat seama că, în sfârșit, of Doamne, da.Cum ți-ai dat seama?Avea dreptate Gellu Naum, că marea iubire vine în liniște. Chiar așa a fost. Ne-am plăcut din prima, dar pe urmă a început să fie ceva inexplicabil. Tot ce mi-am dorit eu de la o relație, pur și simplu. Și de la un om. Eu am nevoie de energia ei. Ea desface foarte bine lucrurile, e foarte elocventă, îmi aduce echilibru. E tot. E tot ce am nevoie.Apariția fetiței tale, Maia, te-a făcut să fii mai ambițios, să muncești mai mult?Aș vrea să fie mândră de mine, da. Dar e mai mult de-atât, a apărut iubirea asta mare, mare, mare. Ceva ce eu n-am mai simțit niciodată. E copleșitoare câteodată. Uneori mă gândesc că e a mea, dar nu-i a mea, e a ei. Cumva mă simt detașat, simt că eu sunt doar un ghid pe-aici. Îi arăt semnele de circulație. O văd c-a venit ea, cu ale ei, cu treaba ei. Și tot timpul vorbesc cu Laura să avem grijă să nu ne băgăm în deciziile ei, să n-o influențăm.Știu că meditezi. Cine te-a îndrumat în direcția asta?Cumva, cred că tatăl meu, care a avut căutările astea. Când aveam 19 ani am intrat în Sahaja Yoga și am făcut un fel de meditație, se spunea că voi primi realizarea sinelui. După care am plecat acasă și nu m-am mai gândit foarte tare la ce făcusem acolo. Dar am început să simt ceva ciudat, aveam senzația că atenția mea se mărise deodată, începusem să observ lucruri pe care nu le observam înainte. Pe lângă asta începusem să simt o răcoare în zona fontanelei. Într-o altă zi eram în autobuz și am simțit foarte tare răcoarea asta în fontanelă, și, când m-am uitat în jur, l-am văzut în autobuz pe tipul care ținuse meditația. Am zis: băi ce-i asta? Am ajuns acasă și am început să meditez, așa cum o făcusem la cursul respectiv, și din ziua aceea fac aproape în fiecare zi meditație. Există foarte multe tipuri de meditație, dar ce mi-a plăcut mie foarte tare a fost ce spunea Shri Mataji (fondatoarea Sahaja Yoga). Spunea: nu crede nimic din ce spun eu, experimentează tu, fă-ți meditația. Da, e adevărat că trebuie să primești această realizare a sinelui, pentru că altfel e ca și cum ai vrea să ardă o lumânare fără să ia foc. Ea povestea că e ca și cum ai sta într-o cameră întunecată, cu un șarpe în mână, și deodată se aprinde lumina. Ce faci cu șarpele ăla? Nu-l arunci? Îl arunci. Și mai avea un exemplu, spunea că e ca și cum ai șterge praful într-o cameră închisă, fără lumină. De multe ori ștergi praful în același loc. Dar când se-aprinde lumina începi să faci curat în casă. De fapt asta face meditația, îți deschide ochii. Și adevărul e că așa s-a întâmplat.Cât de des meditezi?La-nceput aveam un ritual, dar acum meditez peste tot, oriunde. Și la volan. Nu mai pot să trăiesc fără asta, e ca un duș. Și mi se-ntâmplă și pe șcenă. Atenția mea se ascute, devine atât de clar totul, și nu mai sunt distras de altceva. Și lucrul ăsta nu se-ntâmplă tot timpul, dar când se-ntâmplă, e un moment magic. Eu chiar am senzația că de multe ori trăim într-o mare iluzie. Ori în trecut, ori în viitor, dar niciodată aici, acum. Cu cât meditezi mai profund, îți dai seama că toți suntem la fel, că el are timpul lui, tu ai timpul tău. Asta nu-nseamnă că nu mă enervez uneori.Ești impulsiv?Da, mă enervez. Pe neputință, pe neputința mea. Dar după ce mă liniștesc îmi dau seama că în realitate nu sunt neputincios, pur și simplu mă blochez într-o chestie. E ca și cum aș parca mașina într-un loc și m-a blocat unul în spate. Dar de fapt tot eu mă blochez și-n spate. Nu durează mult starea asta, și la asta lucrez, să termin cu tâmpeniile astea. Cumva, trăitul ăsta în prezent mă face să trăiesc la maximum și o ceartă, mă duc cu totul acolo.Ai jucat în Kowalski, scurtmetrajul lui Andrei Crețulescu, care e filmat dintr-un singur plan secvență. A fost complicat?Mi s-a părut chiar mai simplu pentru mine ca actor, pentru că se construiește mai ușor personajul. Când filmezi pe bucăți de multe ori e greu, pentru că trebuie să îți faci legăturile în cap; până se schimbă lumina, tu trebuie să fii la o altă temperatură, la temperatura care urmează după momentul precedent. A fost greu din alte puncte de vedere, din cauza acțiunilor multiple pe care le aveam de făcut, dar altfel, nu.Unde te simți mai confortabil? În fața camerei sau în fața publicului?În ambele locuri. Am avut o discuție cu soția mea la un moment dat, și i-am spus că eu fac meseria asta pentru mine, n-o fac nici pentru public, nici pentru nimeni. Și ea a zis că sunt egoist, dar pe urmă a înțeles că nu e chiar așa. Nu din egoism o fac, pur și simplu eu cred că dacă n-o fac pentru mine, îl mint pe public. Și în timp am început s-o fac mult mai mult pentru mine, mult mai adânc, să mă conving pe mine când fac lucrurile alea, să cred în ele pe bune, să deșurubez lucrurile, și să le construiesc. Gestul ăla pe care îl fac are un sens, și pe bune eu vreau să cred în sensul acestui gest, și tot așa. Nu am treabă cu publicul, nu-mi face rolul mai bun, nu m-ajută cu nimic real în meserie. În schimb, m-ajută la un schimb de energie care se petrece în timpul unui spectacol, și asta-mi place foarte tare. Nu-mi place publicul care vine la hăhăială, la teatru de revistă, cei care uită să-și închidă telefoanele, nu-nțeleg de ce oamenii fac asta, am senzația că e o lipsă atât de puternică de respect.Foto: Radu Chindriș