Trebuia să fie o vacanță de neuitat în Europa, dar totul s-a transformat brusc într-un coșmar pentru o familie de americani.Citește și - „Această fetiță a murit demult. Dar ce mi-a zis, n-o sa uit niciodată”Era 29 septembrie 1994, când soții Green și cei doi copii ai lor, Nicholas și Eleonor, mergeau cu mașina pe o șosea din sudul Italiei. Totul a luat o întorsătură neașteptată când au început să fie urmăriți de o mașină neagră. Era noapte, iar șoferul celeilalte mașini a început să țipe și i-a spus lui Reg să opească imediat. Americanul și-a dat seama că ceva este în neregulă și, în loc să oprească, a apăsat pedala de accelerație.„Am știut că dacă vom opri vom fi la mila lor. Mașina în care se aflau doi bărbați a continuat să ne urmărească, iar la un moment dat, un glonț a străpuns geamul din spate. Maggi s-a întors la copii, care erau pe bancheta din spate, și ambii păreau că dormeau”, a declarat Reg.La câteva secunde după împușcătură, parbrizul mașinii în care se afla famia Green a fost aruncat în aer.„Am oprit mașina și am coborât repede. Nicholas nu se mișca. M-am uitat cu atenție și amrealizat că ceva groaznic se întâmplase”, a declarat Reg, care a scris apoi o carte despre acea noapte fatidică, în care viața lor s-a schimbat pentru totdeauna.Băiețelul, care avea doar 7 ani fusese împușcat în cap. A fost transportat în comă la spital, iar medicii nu i-au mai dat nicio șansă de supraviețuire. Îndurerați, părinții lui Nicholas a luat o decizie care avea să schimbe viața a șapte familii din toată Italia. Au decis să doneze organele copilului lor.„Aveam de ales între a fi supărați pe cei care au comis crima și a încerca să ajutăm pe altcineva. Ca primă prioritate, el ar fi ales, fără îndoială, să ajute pe cineva. În acel moment, acei oameni au fost doar niște nume. Nu aveam nici o idee ce fel de persoane erau. A fost ca și cum am fi dat bani în scopuri caritabile. Patru luni mai târziu, am fost invitați să ne întoarcem în Sicilia, deoarece patru dintre beneficiari erau de acolo“, spune Reg Green.„Nicholas era un băiat foarte amabil, care întotdeauna a căutat să facă numai bine, și-a dorit întotdeauna să fie cel mai bun“, explică tatăl.Destinatarii organelor mai trăiesc încă, mai puțin Silvia Ciampi și Andrea Mongiardo, cel care a primit inima lui Nicholas și s-a stins din viață anul acesta.„Uciderea unui băiat american în vârstă de șapte ani, într-o țară în care moartea violentă este un lucru obișnuit, a aruncat Italia în căutarea spiritului național“, titra ziarul „The Times”, în 1994.După 23 de ani de la tragicul eveniment, este încă neclar de ce familia Green a fost urmărită și atacată de acei bărbați, care au fost descoperiți la scurt timp. Este posibil să îi fi confundat cu altcineva sau să fi fost niște hoți, iar după ce și-au dat seama că au greșit să fi fugit.Italienii i-au rămas recunoscători lui Nicholas Green, în toată țara existând în prezent peste 120 de locuri care îi poartă numele: 50 de piețe, piațete și străzi, 27 de parcuri și grădini, 27 de școli și alte 16 monumente și locații, inclusiv un copac, un pod și un amfiteatru, din diferite localități ale peninsulei.Italia a fost zguduită de eveniment și așa a apărut „fenomenul Nicholas”: oamenii au conștientizat nevoia donării de organe. Cu un an înainte să moară băiatul, Italia înregistra 6 donări de organe per milion de locuitori. După ce Nicholas s-a stins, un an mai târziu, numărul s-a triplat: 20 de donări de organe per milion de locuitori. Nicio altă țară nu a înregistrat o asemenea creștere.Reg Green, tatăl lui Nicholas, se întoarce în Italia de două ori pe an, pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la donarea de organe.Citește și - Fiul ei a dispărut fără urmă în 1983. După 15 ani, a auzit un ciocănit la ușă și a rămas fără cuvinteFoto – 123rf