În lumea dansului, sălile de antrenament s-au închis, iar competițiile au fost amânate pe termen nedefinit. Pentru o persoană care nu are multe tangențe cu lumea sportului, acest lucru poate că nu spune nimic. Pentru dansatori, această pauză este asemeni unui purgatoriu, iar acest lucru l-am înțeles cu adevărat abia după ce am vorbit cu Diana (20 de ani) și Ionuț (23 de ani), o pereche de dansatori care trebuia să îți facă debutul la Campionatul Național de 10 dansuri.
Cei doi au fost descoperiți dansând în iarbă, de fotograful Dumitru „Mituș” Angelescu, de la Libertatea. Fascinat de priveliștea celor doi tineri care dansau nestingheriți pe pajiște, Mituș i-a fotografiat și a stat de vorbă cu ei. Dintr-una în alta, s-au împrietenit și au hotărât împreună să realizeze o ședință foto ieșită din tipare. Fotografiile spun povestea unor timpuri dificile, în care nu am fi crezut vreodată că vom trăi, păstrând totodată glamour-ul nemuritor al lumii dansului.
La puțin timp după, a urmat să îi cunosc și eu - online, pentru că perioada în care trăim nu ne-a permis luxul unei întâlniri față în față. Într-un videocall plin de râsete și povești frumoase, am aflat ce înseamnă să fii sportiv de performanță în miezul unei pandemii.
Pasiunea lor pentru dans are rădăcini în prima parte a copilăriei - și pentru fiecare dintre ei, surorile au jucat un rol decisiv în acest lucru. Diana a cochetat, pe vremea când avea patru sau cinci ani, cu gimnastica. Acel sport a învățat-o pentru prima oară ce înseamnă disciplina. Când a pășit însă în lumea gimnasticii ritmice, grupul s-a destrămat și s-a trezit pe dinafară. Sora ei, cu treisprezece ani mai mare, era dansatoare. Așa că Diana a hotărât să îi calce pe urme. Părinții i-au îndeplinit dorința și au dat-o la cursuri de dans. Ani mai târziu, când a mai crescut și a mai prins experiență, a ajuns să fie antrenată de sora ei. Tranziția de la disciplina cu care era obișnuită a uimit-o. La început, nici nu o percepea pe sora ei, cea mai bună prietenă, ca fiind un antrenor. Îi comenta des și nu respecta regulile. Pe parcurs însă, rebeliunea aceasta s-a mai domolit.
La rândul său, Ionuț avea o soră dansatoare. Îi făcea plăcere să o privească antrenându-se și acest lucru a trezit în el un foc: acela de a dansa și el. Ai lui nu l-au luat în serios la început, spunând în glumă că nu este talentat - mai apoi însă, s-au înduplecat să îl dea la cursuri. Din prima zi în sala de dans, antrenoarea l-a pus în prima linie și își amintește că atunci s-a îndrăgostit irevocabil de acest sport. După șase luni, a continuat antrenamentele cu soțul profesoarei lui, care era convins că din grupa lui Ionuț, el era singurul talentat. Pentru că Ionuț nu avea o situație materială foarte bună, antrenorul a decis să îl ajute și l-a antrenat gratis. Când a trecut clasa a cincea, s-a mutat la Ploiești, acasă la cei care l-au introdus în lumea dansului. Acolo a rămas până a terminat liceul și spune că asta i-a schimbat viața complet.
Restul poveștii, de la campionate internaționale, cum au ajuns parteneri și cum îi afectează pandemia de COVID-19, are farmec doar dacă o spun cei care o cunosc cel mai bine: Diana și Ionuț.
În lumea dansului, sălile de antrenament s-au închis, iar competițiile au fost amânate pe termen nedefinit. Pentru o persoană care nu are multe tangențe cu lumea sportului, acest lucru poate că nu spune nimic. Pentru dansatori, această pauză este asemeni unui purgatoriu, iar acest lucru l-am înțeles cu adevărat abia după ce am vorbit cu Diana (20 de ani) și Ionuț (23 de ani), o pereche de dansatori care trebuia să îți facă debutul la Campionatul Național de 10 dansuri.