Care sunt mecanismele unui abuz în familie, de ce rămâne o femeie într-o relație cu un soț violent, de ce pleacă și apoi se întoarce, cât acceptă și până când? Am încercat să aflăm răspunsul la aceste întrebări și la multe altele, în cadrul unei discuții desfășurate la Fundația Estuar cu una dintre femeile implicate în proiectul „Alege Demnitatea”, proiect realizat de Fundația Estuar în parteneriat cu Fundația Prețuiește Viața. R. are 39 de ani, un băiat de 12 ani din căsătoria cu soțul violent cu care se află în divorț, și o fiică de 18 ani dintr-o relație anterioară. În luna mai, ea s-a adresat Fundației Estuar pentru a cere ajutor. În urma asistenței juridice, a obținut un ordin de protecție care obligă agresorul, printre altele, să păstreze o distanță minimă de 100 metri față de locuința beneficiarei și față de locul de muncă al acesteia. Acum, R. locuiește cu copilul într-o garsonieră închiriată, are un loc de muncă stabil și se află în proces de divorț. Mai jos, puteți citi povestea ei.„L-am iubit și chiar am crezut că se va schimba”„L-am cunoscut în urmă cu 16 ani, printr-o cunoștință comună. Eu locuiam în București, el la țară, la 40 de kilometri de capitală. Aveam o fetiță în vârstă de un an și jumătate dintr-o relație anterioară. După câteva luni de când l-am întâlnit, m-am mutat cu el. Îi explicasem că am o fetiță, dar el a zis că facem și noi un copil și apoi o luăm și pe fiica mea la noi. Acum, ce să zic, dragostea e oarbă. Mama mea și-a luat angajamentul că o crește ea, că pot să mă duc săptămânal s-o văd. A fost cea mai mare greșeală din viața mea pe care o s-o regret cât voi trăi – că am lăsat-o la mama și m-am mutat la el.Un an de zile a fost ok, am locuit la socri, mă ducea la fetița mea să o văd. După un an de zile a început cu băutura și cu jignirile. A băut și în primul an, dar nu și-a arătat adevărata față. Începuse să mă jignească și să-mi spună că m-a luat cu un copil. Părinților lui le-a ascuns faptul că eu am o fată. Până într-o zi când am plecat la București la fiica mea și i-am spus că nu mă mai întorc până nu le spune alor lui. Eram deja gravidă. Nu puteam să mai stau și să mă ascund când trebuia să vorbesc la telefon cu fata mea. Le-a spus părinților lui, ei nu au acceptat faptul că am un copil dintr-o relație anterioară și au spus să plecăm.Am plecat la niște prieteni. Acolo m-a bătut prima dată. Mai fusese violent și înainte, o palmă, două... La prietenii lui, după vreo două luni, a băut și m-a luat la bătaie în bucătărie – mi-a dat picioare în burtă, eu gravidă fiind. Nu știam ce să fac. Nu vedeam nicio soluție. El a plecat și a revenit. Ne-am întors la țară. Îmi spusese la începutul relației că o vom lua și pe fiica mea după ce se naște băiețelul nostru. Am făcut cerere să înscriu fata la școală în clasa întâi, iar el a rupt cererea și mi-a spus: «Tu chiar credeai?» La țară lumea e altfel și era rușine să fi avut eu un alt copil din altă relație. Era ca și cum aș fi avut ceva rău...Mi-am dorit din tot sufletul să am o familie. L-am iubit și chiar am crezut că se va schimba și va fi bine. Am făcut tratament ca să am copilul nostru. Erau și părinții lui care ne împăcau tot timpul. Îmi spuneau că așa sunt bărbații, că așa vorbește el urât, dar e băiat bun.Am mers înainte. Ne-am căsătorit cu acte la un an după ce s-a născut băiețelul nostru. Am stat aproximativ cinci ani la socri, ani în care am plecat de 10 ori pe puțin, cu copilul. Niciodată nu am plecat fără băiat. Soțul meu venea după mine și mă aducea casă. Îi părea rău. De ce mă bătea? Mă bătea că aveam și alt copil, că n-am avut zestre, lucruri de genul acesta. La un moment dat, am zis să o luăm de la zero și ne-am mutat în casa bunicilor lui. S-a angajat și am ridicat o casă. Nimic nu era pe numele lui, ca să nu am și eu ceva pe numele meu în urma căsătoriei.„Mi-a spus: «Tu chiar credeai că o să mă schimb?»”Am stat și am înghițit pentru băiețelul meu. Am zis că destul fiica mea nu a crescut cu mamă și tată, măcar fiul meu să trăiască într-o familie. Și am acceptat orice din partea lui, până la un moment dat. Momentul a fost, nu știu, poate vi se pare un pic ridicol, când a apărut Facebook-ul. Am început să-mi caut prietenii din București, colegii de școală. Le povesteam ce trăiesc. Mulți mi-au spus – nu e normal să trăiești așa – cu teamă, alții îmi ziceau că nu e ok să mă audă spunând că nu mai pot să vorbesc că vine soțul meu și mă bate. Mulți au spus să-mi caut serviciu și să-mi termin liceul. El pleca în străinătate cu serviciul și eram dependentă de el financiar. El câștiga mult, eu nu aveam voie să deschid gura. Îi spălam hainele, îi făceam pachet, ieșea pe poartă, nici măcar nu-mi spunea «Pa!». Nu existam.Într-o bună zi, acum șase ani, în 2009, pe când era băiatul clasa I, mi-am luat hainele și copilul și m-am întors la București. L-am transferat pe copil la școală și m-am angajat – într-o singură zi. M-a căutat, n-am vrut să mă întorc la el. În iulie acel an, a venit, a început să plângă, să promită că se va schimba și m-am întors. Nu mai eram ca înainte. Îmi câștigam banii mei, lucram și începeam să capăt încredere în mine. Nu-i mai ceream bani lui. Văzând că nu mă mai poate domina, într-o seară a băut atât de mult și m-a dat cu capul de faianța din bucătărie și mi-a zis «Tu chiar credeai că eu mă schimb»?A doua zi am fost la IML, apoi la poliție. Din nou nu știam ce să fac. Copilul era iar mutat la școală la țară... Prietenii mi-au întors spatele. Mă sprijiniseră, dar mi-au zis: «Ce să facem cu tine? El vine și te ia ca pe un obiect.» Mi-era și rușine să-i mai sun. Îmi spuneau: «Ți-am zis noi că el nu se va schimba niciodată?» Nu mai aveam nicio credibilitate în fața lor. Am zic că tac. Au trecut ani... An după an... Plecam, veneam...M-am înscris la liceu, ca să-mi termin studiile. El făcea crize de gelozie și nu mă credea că merg la școală. Mă bătea tot timpul. Într-o iarnă, m-a târât prin zăpadă... Nici nu mai țin minte câtă bătaie am luat. Am dormit și pe la vecini... Mă gândeam că e un om bolnav. Un om normal nu ar fi putut face așa ceva.„Am deschis ochii și am conștientizat că el nu m-a iubit”Situația s-a schimbat în mai rău anul trecut, când am aflat că are o relație extraconjugală. I-am spus că dacă are pe cineva, eu pot pleca. Nu a recunoscut. Prin octombrie a început iar să mă bată. Eu am început să-i urmăresc, el nu recunoștea, am fost și la ea. Mă simțeam îngrozitor, dar acceptam orice, numai să am unde să stau cu copilul. Mă gândeam că stau și sufăr pentru el pentru că era greu financiar și la mama mea nu era loc să mă duc cu băiatul. Din octombrie și până în aprilie am trăit ce n-am trăit în toți cei 15 ani cu el. Pe de o parte am deschis ochii și am conștientizat că el nu m-a iubit. Poate am trecut eu cu vederea prea ușor și m-am lăsat călcată în picioare și a trebuit să facă mult mai mult ca să înțeleg. Vorbea cu persoana respectivă la telefon, mă jignea. Celei mai josnice persoane nu poți să-i faci așa ceva. Și eram mama copilului lui. Seara venea nervos, stăteam la masă și apoi eu mă retrăgeam și dormeam în camera băiatului.În decembrie anul trecut a fost prima dată când am chemat poliția acasă. Atunci am realizat că pot să termin cu el și că nu mai avem cum să ne rezolvăm singuri problemele. Vorbeam cu prieteni – toți îmi spuneau să plec de acolo. Nu aveam unde. Momentul cel mai cumplit de violență a fost când m-a bătut atât de tare, cu palmele și pumnii, încât mi-am pierdut cunoștința. Iar băiatul a fost martor. De fapt, el m-a salvat, pentru că atunci când îl vedea pe fiul nostru, se oprea. Am fugit la copil în cameră și am sunat din nou la poliție. „Totul a culminat când m-a dat afară din casă”Mă gândeam tot mai des să scap. O prietenă care stătea într-o garsonieră închiriată a plecat în străinătate și m-am mutat în locul ei la începutul acestui an. Am plătit pentru februarie și martie cu bani în avans de la serviciu. În weekend-uri mergeam și stăteam acolo cu copilul. Situația s-a înrăutățit. Mă întreba de unde am bani. Totul a culminat într-o zi când supărat că am garsoniera cu chirie, m-a luat de umăr și m-a dat afară din casă. Eram desculță, cu hainele de pe mine cu care venisem de la București. Din clipa aia am mai intrat în casă o singură dată, când mi-am luat câteva hăinuțe. Am încercat să intru în curte, mi-a dat cu poarta-n față. Poliția nu a avut ce face, deoarece casa nu era și pe numele meu. Am intrat în casă, am luat copilul. Mi s-a imputat de ce am luat copilul. Am considerat că e normal să-l iau, să nu rămână cu un bărbat care bea. Am trăit cea mai mare traumă - să fii dat afară dintr-o casă în care ai investit suflet și ani. Tinerețea mea. E foarte greu ca la 40 de ani să o iei de la zero, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.Era aprilie când m-a dat afară din casă. Copilul trebuia să mai stea în lunile mai și iunie ca să termine școala. Dar fără mine. Eu mă duceam o dată de două ori pe săptămână la o vecină și copilul venea la mine și-l vedeam două ore. Îi dădeam pachețel. După ce a terminat școala a venit la mine la București. Așa mult m-a îmbrățișat când ne-am revăzut.„Am căutat ajutor. Îmi pierdusem orice speranță”În tot acest timp eu am căutat ajutor. Văzând că nu găsesc sprijin pe nicăieri. Mi s-a spus că am dreptul să-mi văd copilul, dar nu să locuiesc în acea casă. Atunci am început să caut fundații să văd ce aș putea face. Am vorbit la Estuar la telefon. Chiar am zis că e ultimul loc în care mai sun. Îmi pierdusem orice speranță. Mi s-a spus: «Doamnă, nu e chiar așa». Am venit la fundație și toate au decurs de la sine. Am venit cu procese verbale, certificate medico-legale, am adus toate probele. Am câștigat un ordin de protecție pentru jumnătate de an și asta m-a ridicat. Mi-a mai trecut frica, deoarece știam că nu are voie să se apropie la mai mult de 100 de metri de mine, de locul de muncă, de casa unde stau acum și că nu are voie să mă contacteze telefonic. Pentru copil nu am obținut ordin, pentru că am considerat că dacă băiatul a stat acolo o lună și jumătate până a terminat școala, tatăl nu constituie un pericol pentru el.Situația s-a schimbat spre bine. Copilul îl mai vizitează. Încă trec prin toate astea. Eu acum sunt sus și asta datorită sprijinului primit de la fundație. Dacă mi-ar spune să mă întorc acum acasă? Doamne ferește! Nu am crezut că viața poate să fie atât de simplă. Ne-o complicăm noi. E felul nostru de a gândi. Chiar nu-mi vine să cred. Pentru că am atâția oameni cu suflet lângă mine datorită cărora sunt cine sunt acum. Toți m-au încurajat și m-au susținut. Sunt bine. Faptul că am găsit aici susținere morală și din punct de vedere juridic m-a ajutat enorm. Nu mai sunt slabă. Mi-era frică de orice. Mă gândeam – dacă n-am bani să plătesc chiria etc. Am înțeles și că dacă aș rămâne fără serviciu, mă duc în altă parte. Cred în Dumnezeu foarte mult. Și nu mă las. Acum, când ajung seara acasă, mă simt o femeie puternică.”Nu a fost ușor pentru R. să-și amintească toți anii plini de violență, dar a făcut-o și pentru a arăta femeilor aflate în astfel de situații că există o șansă de a avea altă viață, indiferent dacă, la un moment dat, pare imposibil. Am întrebat-o ce i-ar spune unei femei aflate în situația ei.„Femeilor aflate în situația în care am fost eu le-aș spune că nu sunt singure”„În primul rând i-aș spune că nu e singură. Să nu se gândească niciodată că e singură și că nu se va descurca. Așa am crezut și eu 15 ani. Era teama de necunoscut. Mă gândeam ce o să fac, dacă nu am bani, dacă mi se întîmplă ceva. A existat mereu un dacă... Partea financiară era o problemă. Am întâlnit oameni pe care mi i-am dorit în adâncul sufletului meu. Acum ei sunt lângă mine. Nu vreau să am de-a face cu oameni răi. Pe cât de orbită am fost vreme de 15 ani de ideea de a avea cu orice preț o casă și familie, pe atât de mult deschid ochii acum și încep să cunosc oamenii. Și sunt bine... Ce să-i mai spun unei femei ce se confruntă cu violența soțului? Nu trebuie să accepte nici măcar «dă-te mai încolo» de la un bărbat. Pentru că merităm respect. Noi, femeile, le-am dat naștere. Și orice bărbat, când lovește o femeie sau o jignește, trebuie să se gândească că a fost născut și învățat să meargă de către o femeie.”Din păcate, cu această realitate se confruntă foarte multe femei din România, după cum arată statisticile. Ce este important să știe oricine trece printr-o astfel de situație este că e important să ceară ajutor. Mai multe informații despre violența domestică pot fi aflate de pe site-ul Fundației Estuar.În ultimii ani, în România, aproape 800 de femei au murit din cauza violenței domesticeÎn România, la fiecare 30 de secunde, o femeie este abuzată fizic sau verbal. La noi în țară, în ultimii ani s-au înregistrat peste 65.000 de cazuri de violență conjugală îndreptată împotriva femeilor și aproape 800 de femei au murit din cauza violenței domestice. Una din cinci femei (17,8%) din România au declarat că au fost supuse, de-a lungul vieții, unui tip sau altul de violență în familie. Dintre victime, aproape toate (93%) au fost pălmuite și/sau lovite cu piciorul, iar jumătate dintre acestea au fost trântite de perete sau podea. Datele au fost centralizate în urma Cercetării naționale privind violența în familie și la locul de muncă, realizată de „Centrul Parteneriat pentru Egalitate”.În ultimul an și jumătate, Fundația Estuar a oferit victimelor violențelor în familie consiliere psihologică, psihiatrică, juridică, socială în cadrul proiectului „Alege Demnitatea”, realizat în parteneriat cu Fundația Prețuiește Viața, Asociația Telefonul Copilului și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6. O parte dintre persoanele care au beneficiat de acest proiect au fost prezente în cadrul primei ediții a Galei Demnității, ce a avut loc în luna octombrie. Pe scenă au urcat femei care au demonstrat că viața trăită la limită, în teroarea cauzată de cel sau cei cu care locuiești în casă poate fi și altfel, dacă te adresezi celor care te pot ajuta. Despre acest proiect au vorbit Andreea Marin, președintele Fundației Prețuiește Viața, și ambasadoarea proiectului Alege Demnitatea și Amedeea Enache, directorul executiv al Fundației Estuar (foto).„Scopul nostru a fost să le arătăm acestor oameni că nu sunt singuri, să îi sprijinim să aleagă viața demnă pe care o merită și drumul spre mai bine, să își recapete încrederea și respectul de sine, iar acum, când au reușit să devină stăpâni pe propria viață, sărbătorim demnitatea împreună cu ei. Poveștile de succes prezentate în cadrul Galei cu acordul lor reprezintă doar o mica parte dintre realizările proiectului care a fost un pilot desfășurat în 4 județe ale țării, ceea ce ne face să fim mândri și ne dă putere să mergem mai departe, sprijinind persoane care trec prin momente dificile în viață, cu dorinta de a extinde pe plan național munca noastră”, spune Andreea Marin, președintele Fundației Prețuiește Viața și ambasadoarea proiectului Alege Demnitatea.„Este extrem de greu să rupi un lanț al abuzurilor. Oamenii se tem să vorbească, să întrebe, să povestească prin ce trec. Noi am știut să înțelegem și ceea ce ei nu ne spun prin cuvinte și să găsim soluții pentru problema fiecăruia, chiar și pentru cei care nici măcar nu conștientizau cat de mult au nevoie să fie ajutați”, spune Amedeea Enache, directorul executiv al Fundației Estuar, partener al Fundației Prețuiește Viața în proiect.Foto: 123rf