La fel ca şi sănătatea, viaţa unui om cunoaşte perioade mai lungi sau mai scurte de maximă forţă şi vitalitate, dar şi de criză majoră. Uneori eşti pe culmi...... alteori eşti la pământ. Când ne îmbolnăvim, avem nevoie de un medic bun şi neapărat de un tratament care să ne pună din nou pe picioare. Când avem probleme amoroase, financiare, legate de locul de muncă sau de orice altă natură, avem nevoie de cineva care să ne înţeleagă şi să ne ajute, fie că de cele mai multe ori, acest ajutor înseamnă de fapt doar o vorbă bună, un sfat sau un umăr pe care să plângi. Aşa că, în cazul în care nu ai un psiholog la care să apelezi, prietenii sunt soluţia cea mai bună pentru un destin pus la încercare, de unde şi zicala arhicunoscută "prietenii la nevoie se cunosc". Cel puţin ăsta e crezul colectiv... Totuşi, eu îndrăznesc să cred că lucurile stau exact pe dos şi, prin urmare, "prietenul adevărat la bucurie se cunoaşte". Să mă explic... În primul rând, atunci când eşti trist, necăjit, dezorientat, la pământ, că ai sau nu prieteni care îţi sunt alături eşti dispus oricum să împărtăşeşti necazul tău, în detaliu, fără să stai pe gânduri, cu oricine are proasta inspiraţie să te întrebe de sănătate. Şi întotdeauna se găseşte cineva care să te asculte.Un simplu, "Tu eşti bine?" din partea unui coleg de muncă sau a unui vecin cu care în general doar te saluţi declanşează o adevărată logoree din partea ta care pune toată povestea pe tapet. De cele mai multe ori, persoana cu pricina, care fie se regăseşte în povestea, ta fie trece printr-o perioadă nefastă îţi sare în ajutor cu o vorbă bună, un sfat etc. Citeşte continuarea în pagina următoare!Deci nu doar prietenii sunt lângă tine "la nevoie" ci oricine are timp şi chef să te asculte sau are suflet să te ajute, o poate face cu uşurinţă. Mai mult, crezul meu este că cel puţin 50% dintre prieteniile pe care le leagă oamenii de-a lungul vieţii sunt prietenii ce iau naştere în situaţii de criză. Prin urmare, mergând pe ideea că cine se aseamănă se adună, dezamăgirile, eşecurile şi lipsurile, deci interesele comune, sunt de multe ori elemente care sudează prietenii. Două femei care se află în perioada post despărţire au şanse uriaşe să devină best friends, două persoane cu o situaţie financiară precară , obligate de împrejurări să trăiască între oameni înstăriţi vor deveni cu siguranţă prietene, aşa cum două persoane plinuţe care au ca obiectiv să scape de kilogramele în plus vor fi de nedespărţit. Totuşi, ce se întâmplă când una din femei se împacă cu fostul iubit sau se îndrăgosteşte nebuneşte de altcineva, când unul dintre cei doi indivizi cu situaţia financiară precară se îmbogăţeşte peste noapte sau când doar una dintre femeile plinuţe reuşeşte să slăbească şi să devină mai atractivă?Ei bine, se întâmplă că aici îţi dai seama cine ţi-e prieten şi cine nu. Unul adevărat se va bucura pentru tine, independent că el nu beneficiază de progresul sau bucuria ta. Un prieten adevărat nu te va invidia şi nu va deveni brusc un cârcotaş, nu îşi va schimba comportamentul faţă de tine şi nici nu te va bârfi cu noii "prieteni" Un prieten adevărat îţi va fi alături nu doar când ţi-e rău, ci şi atunci când ţi-e bine... dar din păcate, pentru mulţi dintre noi, astăzi, într-o societate competitivă în care fiecare e pentru el, prietenul adevărat nu este decât o "rara avis".