Sătulă de caniculă din Bucureşti acum vreo lună am decis să fac o escapadă la munte. Deşi am plecat doar cu două prietene, întâmplarea a făcut că acolo să ne...... întâlnim cu nişte cunoştinţe vechi. În fine, ideea e că am ajuns să petrecem acel week-end împreună. Ei erau mai mulţi, 3 băieţi, o fată şi două cupluri. Unul, a se înţelege un cuplu, mi-a atras atenţia fără să vreau. Se sorbeau din priviri iar chipurile lor radiau de fericire de fiecare dată când îi aveam în raza mea vizuală. Oamenii ăştia erau atât de îndrăgostiţi încât după două zile de stat în preajma lor, efectiv îi invidiam. Îi invidiam pentru intensitatea sentimentelor pe care le trăiau, nu pentru altceva. Dacă îi luai separat, el era drăguţ, înalt, dar prea piele şi os pentru gustul meu, iar ea era jale, genul acela de fată urâţică şi totodată ştearsă, care probabil a copilărit în faţă blocului şi îşi mai face veacul pe acolo uneori. Zilele au trecut şi săptămâna trecută am fost invitată la ziua de naştere a unuia dintre cei trei băieţi întâlniţi atunci la munte.Cum fac de obicei, am promis că merg, pentru că ulterior în ziua cu pricină să nu am nici cel mai mic chef să ies din casă. După rugăminţi îndelungate de la mine către mine (te rog fii parolistă!) am reuşit să ajung la petrecerea-grătar mai sus amintită. Lume multă, prieteni vechi şi mutrişoare noi interesante... atmosferă era pe gustul meu cât să nu inventez o durere de cap sau un deadline la vreun articol şi să plec după o jumătate de oră. La un momenta dat, după ce ea a spart gheaţa admirându-mi cerceii am intrat în conversaţie cu Ela, o tipă care, fără să fie vreo mare frumuseţe, efectiv nu putea trece neobservată. Ştiţi genul acela de femeie care zici că abia a ieşit din salonul de înfrumuseţare, căreia întotdeauna părul îi stă perfect, machiajul nu se strică niciodată iar hanele nu se şifonează? Da, exact aşa era Ela. Blondă, subţire, înaltă, isteaţă, cu simţul umorului şi foarte cizelată, nicidecum o pizi. Eram fascinată de ea. Citeşte continuarea în pagina următoare.Fascinată ca fascinată, dar iar m-a apucat invidia. Femeia asta avea tot: avea minte, bun gust, un look perfect şi mai ales avea împlinire sufletească.Câteva minute mai târziu am onoarea să îl cunosc şi pe iubitul ei. Când se-a apropiat de ea, Ela l-a strâns în braţe cu drag şi l-a sărutat pe obraz în timp ce el nu a schiţat niciun gest. Înalt, drăguţ, dar prea slab pentru gustul meu, am observat cu stupoare că e acelaşi individ pe care îl invidiam la munte în urmă cu o lună.A intins mâna să facem cunoştinţă şi s-a prefăcut că nu m-a văzut în viaţa lui, apoi cu o răceală specifică cuplurilor afectate de rutină şi obişnuinţă îi spune Elei că nu ştiu cine vrea să vorbească cu ea şi că îmi ţine el companie.Rămaşi singuri individul începe să îmi explice că trebuie, mă rog, mă roagă, să îmi ţin gura în faţa Elei, nu doar în ceea ce priveşte escapada lui amoroasă cu femeia aia stearsă ci şi despre întreg acel week-end la munte. Pe scurt, în timp ce Ela era în team building, crezând că iubitul ei a rămas acasă, el s-a gândit să se simtă bine cu altcineva şi toate astea în compania prietenilor lor comuni. La final a ţinut să îmi precizeze că el îşi iubeşte prietena foarte mult şi nu vrea să se întâmple ceva care i-ar periclita relaţia. Hm... cum putea să vorbească de iubire?Am ascultat, am tăcut şi câteva minute mai târziu am preferat să plec spre casă.... mi s-a facut scârbă şi îmi era ciudă că nu pot sa fac nimic. Îmi venea să îi zic acelei femei pe care abia o cunoscusem să îşi vadă de viaţa ei fară ataşul uman de lângă ea. Dar cine sunt eu sa ma bag în viaţa altora aşa?Şi iată cum brusc, de la invidie am trecut la un cu totul alt sentiment. Îmi era mila de ea şi de singuranţa pe care o afişa, când de fapt trăieşte o minciună, iar prietenii şi mai cu seama omul pe care îl iubeşte sunt nişte mincinoşi care îi înşală încrederea.Sau poate, mergând pe ideea "toţi bărbaţii înşală" să fie de admirat faptul că acest individ ştie să facă lucurile fără ca iubita lui să simtă ceva şi fără să-i afecteze relaţia?